Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "distinse":
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
cuprinse
prinse
desprinse
împinse
respinse
întreprinse
aprinse
surprinse
depinse
învinse
încinse
convinse
deprinse
linse
descinse
prelinse
ninse
neînvinse
condescinse
necuprinse
evinse
reaprinse
SusRime de gradul 3:
corespunse
strânse
dense
pătrunse
unse
ascunse
ajunse
intense
plânse
răspunse
constrânse
restrânse
străpunse
imense
frânse
înfrânse
împunse
tunse
șanse
răsfrânse
ofense
recompense
deplânse
nepătrunse
întrepătrunse
dispense
anse
hanse
absconse
pense
disjunse
transe
neșanse
atenanse
rejanse
mimanse
SusRime de gradul 4:
duse
mătase
lese
ruse
se
case
șase
alese
mânase
miroase
țese
coase
boise
tuse
premise
șese
abcese
rășinoase
negrise
morse
descoase
fese
catrafuse
postise
vântoase
întrețese
delicatese
bose
direse
bongoase
agroterase
mănase
Sus
Sus
Definiții din DEX:
DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.
DISTÍNS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări. – V. distinge.
A DISTÍNGE distíng tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluşi; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere
A SE DISTÍNGE mă distíng intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenţia; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere
DISTÍN//S ~să (~şi, ~se) 1) Care se impune prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincţie. /v. a (se) distinge
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)DISTÍNS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări. – V. distinge.
A DISTÍNGE distíng tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluşi; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere
A SE DISTÍNGE mă distíng intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenţia; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere
DISTÍN//S ~să (~şi, ~se) 1) Care se impune prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincţie. /v. a (se) distinge
Sus
Sinonime:
DISTÍNGE vb. 1. a desluşi, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă şi ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.
DISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)DISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.