Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "tuse": (vezi și tușe)
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
începuse
desfăcuse
știuse
depuse
supuse
născuse
presupuse
dăduse
cunoscuse
crescuse
crezuse
susținuse
conținuse
impuse
ruse
fuse
făcuse
expuse
reproduse
duse
introduse
distruse
dispuse
reduse
spuse
recunoscuse
conduse
temuse
băuse
avuse
puse
umpluse
petrecuse
pierduse
plăcuse
aparținuse
apăruse
văzuse
vânduse
aduse
trecuse
țesuse
compuse
ținuse
propuse
produse
obținuse
opuse
căzuse
ceruse
menținuse
păruse
pricepuse
prevăzuse
refăcuse
prefăcuse
păscuse
întrecuse
cususe
reținuse
întreținuse
percepuse
incluse
deținuse
descompuse
dispăruse
șezuse
duruse
aținuse
tăcuse
scăzuse
traduse
încăpuse
concepuse
suprapuse
așternuse
transpuse
încrezuse
apuse
excluse
decăzuse
satisfăcuse
induse
cernuse
deduse
seduse
abținuse
zăcuse
readuse
gemuse
indispuse
repuse
renăscuse
descrescuse
discernuse
descususe
contrafăcuse
răpuse
revăzuse
compăruse
interpuse
predispuse
întrevăzuse
catrafuse
hinduse
postpuse
nespuse
displăcuse
juxtapuse
prepuse
nesupuse
huse
reîncepuse
antepuse
recompuse
concluse
scremuse
reapăruse
reintroduse
complăcuse
concrescuse
învăscuse
bieloruse
întrețesuse
străvăzuse
revânduse
recăzuse
retraduse
subproduse
supraexpuse
truse
deșternuse
intruse
abstruse
ulcuse
transpăruse
autocunoscuse
plusproduse
contrapuse
autodistruse
răzdăduse
incuse
provăzuse
superpuse
nepuse
subexpuse
răsștiuse
preștiuse
tarabuluse
redispăruse
reumpluse
semiproduse
velicoruse
draifuse
SusRime de gradul 4:
mătase
miroase
mânase
șase
se
lese
alese
țese
case
coase
boise
premise
rășinoase
șese
abcese
negrise
descoase
morse
fese
postise
vântoase
întrețese
delicatese
bose
direse
bongoase
agroterase
mănase
Sus
Sus
Definiții din DEX:
TÚSE s. f. Act reflex format dintr-o inspirație scurtă urmată de o expirație bruscă și zgomotoasă, de intensitate și frecvență variabile (însoțită de expectorații), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc. – Lat. tussis.
TÚȘĂ1, tușe, s. f. I. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă1 (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche.
TÚSE f. Expiraţie bruscă şi zgomotoasă cauzată de iritarea mucoasei căilor respiratorii sau de acţiunea altor factori. ♢ ~ convulsivă (sau măgărească) boală contagioasă acută, frecventă la copii, care se manifestă prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis
TÚŞ//Ă1 ~e f. 1) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Ieşire a balonului dincolo de această linie şi repunerea lui în joc. 3) Lovitură regulamentară la scrimă prin care se atinge adversarul, notată cu puncte în folosul executantului. [G.-D. tuşei] /<fr. touche
TÚŞ//Ă2 ~e f. 1) Piesă metalică pe care este imprimat un corp de literă, o cifră sau un alt semn grafic (la maşinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatură (pian, orgă, clavecin etc.). [G.-D. tuşei] /<fr. touche
TÚŞ//Ă3 ~e f. (în pictură) Mod de aplicare a culorilor pe pânză, caracteristic, mai ales, unui pictor. /<fr. touche
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)TÚȘĂ1, tușe, s. f. I. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă1 (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche.
TÚSE f. Expiraţie bruscă şi zgomotoasă cauzată de iritarea mucoasei căilor respiratorii sau de acţiunea altor factori. ♢ ~ convulsivă (sau măgărească) boală contagioasă acută, frecventă la copii, care se manifestă prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis
TÚŞ//Ă1 ~e f. 1) Linie care marchează limitele laterale ale unui teren sportiv. 2) Ieşire a balonului dincolo de această linie şi repunerea lui în joc. 3) Lovitură regulamentară la scrimă prin care se atinge adversarul, notată cu puncte în folosul executantului. [G.-D. tuşei] /<fr. touche
TÚŞ//Ă2 ~e f. 1) Piesă metalică pe care este imprimat un corp de literă, o cifră sau un alt semn grafic (la maşinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatură (pian, orgă, clavecin etc.). [G.-D. tuşei] /<fr. touche
TÚŞ//Ă3 ~e f. (în pictură) Mod de aplicare a culorilor pe pânză, caracteristic, mai ales, unui pictor. /<fr. touche
Sus