Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "împingem":
SusRime de gradul 1:
atingem
distingem
stingem
respingem
învingem
convingem
încingem
întingem
lingem
prelingem
descingem
evingem
SusRime de gradul 2:
strângem
ungem
ajungem
plângem
restrângem
constrângem
împungem
înfrângem
străpungem
frângem
răsfrângem
deplângem
disjungem
SusRime de gradul 3:
înțelegem
extragem
distrugem
frigem
mergem
tragem
atragem
alegem
ștergem
spargem
culegem
scurgem
retragem
parcurgem
sugem
recurgem
sustragem
înfigem
smulgem
mulgem
ragem
dregem
concurgem
distragem
subînțelegem
convergem
reculegem
contragem
abstragem
exigem
gem
realegem
imergem
infligem
autodistrugem
răsînțelegem
SusRime de gradul 4:
fusesem
suntem
sistem
extrem
bem
avem
tem
trimitem
poem
suprem
chem
ghem
blestem
reazem
rem
racem
fonem
barem
boem
morfem
sem
screm
harem
recviem
edem
ecosistem
tandem
hem
rechem
totem
eritem
emfizem
exantem
monotrem
idem
lexem
subsistem
modem
cherem
calem
crem
item
șlem
semantem
paralexem
meristem
semem
alem
glosem
microsistem
macrosistem
mixedem
grafem
supersistem
biosistem
enantem
epifonem
diasistem
clasem
morfonem
arhifonem
antipoem
prozodem
ibidem
post-mortem
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.
A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forţe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se mişte prin acţiunea bruscă şi puternică a braţelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forţa, îndesând (într-un spaţiu limitat); a bucşi. ~ hainele în valiză. ♢ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acţiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situaţie nemeritată). /<lat. impingere
A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-şi face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forţe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se mişte prin acţiunea bruscă şi puternică a braţelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forţa, îndesând (într-un spaţiu limitat); a bucşi. ~ hainele în valiză. ♢ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acţiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situaţie nemeritată). /<lat. impingere
A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-şi face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere
Sus
Sinonime:
ÎMPÍNGE vb. 1. v. îmbrânci. 2. v. mâna. 3. v. antrena.
ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.