Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "împins":
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
distins
cuprins
prins
ins
întins
atins
învins
întreprins
extins
desprins
aprins
pretins
tins
stins
surprins
convins
încins
deprins
lins
destins
descins
prelins
neatins
nins
neînvins
nestins
necuprins
condescins
subîntins
evins
înadins
reaprins
dinadins
SusRime de gradul 4:
dans
dens
sens
strâns
uns
ajuns
pătruns
ascuns
plâns
intens
răspuns
constrâns
restrâns
imens
neajuns
străpuns
tuns
nepătruns
avans
cens
consens
abscons
balans
siemens
contradans
suspans
preferans
nonsens
îndeajuns
condens
devans
contrasens
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.
A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forţe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se mişte prin acţiunea bruscă şi puternică a braţelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forţa, îndesând (într-un spaţiu limitat); a bucşi. ~ hainele în valiză. ♢ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acţiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situaţie nemeritată). /<lat. impingere
A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-şi face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forţe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se mişte prin acţiunea bruscă şi puternică a braţelor. ~ pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forţa, îndesând (într-un spaţiu limitat); a bucşi. ~ hainele în valiză. ♢ ~ bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acţiune). ~ la revoltă. 5) fig. (persoane) A ajuta să ajungă (la o situaţie nemeritată). /<lat. impingere
A SE ÎMPÍNGE mă împíng intranz. pop. A-şi face loc (înainte) înghesuindu-se sau dând brânci. /<lat. impingere
Sus
Sinonime:
ÎMPÍNGE vb. 1. v. îmbrânci. 2. v. mâna. 3. v. antrena.
ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)ÎMPÍNGE vb. v. alunga, goni, izgoni, îndemna, respinge, stimula.