SCÁFĂ, scafe, s. f. 1. Căuș. ♦ Strachină (mare) de lemn scobit; găvan. 2. (Arhit.) Suprafață curbă sau cu muluri care face racordarea între pereții și tavanul unei încăperi sau între pereți și podea. 3. Piesă (de ceramică, din beton etc.) cu care se execută scafele (2). – Din ngr. skáfi.

SCÁF//Ă ~e f. 1) Strachină de lemn. 2) Căuş cu mâner folosit pentru a lua făină, grăunţe etc. 3) Suprafaţă curbă care face racordul între pereţi şi tavan sau între pereţi şi podeaua unei încăperi. 4) Ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skáfi

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

SCÁFĂ s. 1. v. căuş. 2. găvan. (~ în care se pun bucatele.)

SCÁFĂ s. v. albie, carapace, căpăţână, ceaşcă, craniu, cupă, curs, cutie craniană, disc, hârcă, matcă, pahar, platou, scăfârlie, taler, talger, tas, teică, tigvă, ţeastă, ţest, vad.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)

Sus

Cuvinte vecine:

scafoidelor scafoidita scafoidite scafoiditei scafoiditele scafoiditelor scafoidită scafoidul scafoidului scafă scai scaiete scaietele scaietelui scaieți scaieții scaieților scaii scailor scaiul