Cuvinte care rimează cu vorba; rime cu vorba
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "vorba": (vezi și vorbă)

Sus

Rime de gradul 2:

ciorba teorba
Sus

Rime de gradul 3:

iarba curba barba scârba serba turba sârba perturba masturba exacerba soarba conturba recurba coarba zurba leoarba rubarba jerba înierba subarba incurba burba contracurba
Sus

Rime de gradul 4:

limba boaba porumba araba silaba proba alba schimba podoaba slujba soba strâmba paguba toba graba treaba buba ba bomba aproba baba plimba întreba îngloba laba coliba roaba salba dezaproba holba vrajba îmbiba gloaba inhiba gamba aba degeaba reproba preschimba înșuruba huluba duba sucomba taraba amiba naiba înjgheba jalba gheba îmbuiba caraba tromba scoaba stamba zgaiba tuba lamba plomba nalba halba cocioaba tolba garderoba catacomba cujba roiba tumba tulumba hecatomba șuba cloamba hruba roba boamba drâmba rumba cosoroaba diatriba monosilaba trâmba jamba hiba incumba încuiba jimba dezbumba incuba deșuruba îmbumba samba guba încujba șaiba haraba engoba flamba scoroamba izba columba zgârcioaba broajba sturluiba intuba exhiba loba lodba ohaba deroba autoduba scroamba alimba marimba ujba metalimba dezinhiba saxotromba zdroaba surplomba cuiba coștoroaba angoba selba contraproba solba reînșuruba geaba polaba talaba
Sus

Definiții din DEX:

VÓRBĂ, vorbe, s. f. 1. Cuvânt. 2. Șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ◊ Expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva. Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că... Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez. 3. Expunere, istorisire, relatare. ◊ Expr. Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt! Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția. A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească. 4. Convorbire, conversație; discuție, taifas. ◊ Loc. adv. Fără multă vorbă = fără a crâcni, fără să protesteze. Din două vorbe = fără multă discuție; operativ, repede. Din vorbă în vorbă = din una în alta, din discuție în discuție. ◊ Expr. A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de... A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva. A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva). Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni. Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală. Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles. Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală. A schimba vorba = a schimba obiectul discuției. ♦ Compus: vorbă-lungă = om flecar, palavragiu. ♦ Schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă. 5. Mod, fel de a vorbi, de a se exprima. Vorba dulce mult aduce. ◊ Expr. Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile. 6. Zicătoare, zicală, proverb, expresie. ◊ Expr. Vorba ceea, expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc. Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni. 7. Îndemn, sfat, învățătură. ♦ Părere, convingere; hotărâre. 8. Promisiune, făgăduială; angajament. ◊ Expr. Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată. A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele. A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită. 9. Înțelegere, învoială; tocmeală; târguială. ◊ Loc. adv. Din două vorbe sau (rar) dintr-o vorbă = fără multă discuție, repede. ◊ Expr. (Pop.) A face vorba (sau vorbele) = a peți. A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei). A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc. 10. Zvon; veste, știre, informație. ◊ Expr. A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon. A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva. A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva. (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune. A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj. ♦ Bârfeală, clevetire; calomnie. 11. Grai, limbă. Străin la vorbă. – Et. nec. Cf. sl. dvorĭba.

VÓRB//Ă ~e f. 1) Unitate de bază a limbii constituită dintr-un sunet sau o reunire de sunete, dotată cu sens; cuvânt. ♢ În (sau din) două ~e fără multe explicaţii, pe scurt. 2) Exprimare prin grai; relatare prin cuvinte. ♢ ~e de clacă vorbe multe şi fără folos. ~e în vânt (sau goale) vorbe spuse în zadar. Ce mai ~! (sau Nici ~!) a) desigur; fără îndoială; b) în nici un caz. Mai încape ~! este sigur! A avea o ~ cu cineva a dori să-i comunice cuiva ceva. A arunca ~e în vânt a vorbi în zadar. A-şi cântări bine ~ele a se gândi bine înainte de a spune ceva. A pune o ~ bună a interveni în favoarea cuiva. A ajunge la ~a (sau ~ele) cuiva a recunoaşte că ceea ce a spus cineva este drept. A lua cu ~a (sau a ţine de ~) pe cineva a abate, a sustrage pe cineva de la ceva. A nu sufla o ~ a nu divulga un secret. 3) Schimb de păreri, de idei pe cale orală; conversaţie; convorbire. ♢ Din ~ în ~ discutând despre una, despre alta. A-şi lua ~a (sau ~ele) înapoi a-şi retrage spusele. Fără multă ~ fără a lungi discuţia. A aduce (sau a începe) ~a a începe discuţia. A se depărata cu ~a a se abate de la tema discuţiei. A lua altă ~ a schimba tema discuţiei. A lungi (sau a întinde) ~a a vorbi prea mult. Ce mai atâta ~! ce să mai continuăm discuţia! A lua ~a din gură a se grăbi să spună ceea ce voia să spună altul. A intra în (sau a se pune la) ~ cu cineva a începe o discuţie cu cineva. A căuta capăt de ~ a) a dori să discute; b) a căuta motive de ceartă. A fi bun de ~ a fi vorbăreţ. A fi scump la ~ a fi tăcut din fire; taciturn. Fie ~a între noi să nu mai afle nimeni; să ştim numai noi. A se întrece cu ~a a spune mai mult decât trebuie. A-i tăia (sau a-i reteza) cuiva ~a a) a întrerupe pe cineva la jumătate de cuvânt; b) a face pe cineva să tacă. A spune cuiva două ~e a) a comunica cuiva ceva în grabă; b) a certa pe cineva. 4) Fel, mod de a se exprima. ♢ A fi înţepat la ~ a fi zeflemitor. ~e cu tâlc vorbe înţelepte. dacă ţi-i ~a de aşa (sau dacă aşa ţi-i ~a) dacă aşa stau lucrurile. 5) Ceea ce promite să facă cineva; făgăduială; promisiune. ♢ A purta (sau a duce) pe cineva cu ~a a promite cuiva ceva fără să îndeplinească; a ţine cu promisiuni. 6) Acord la care ajunge cineva; învoială; înţelegere. ♢ A se înţelege din două ~e (sau dintr-o ~) a se înţelege foarte repede, fără multă discuţie. 7) Informaţie orală şi neverificată; zvon; veste. ♢ A lăsa ~ a) a comunica ceva prin cineva, înainte de plecare; b) a lăsa o dispoziţie. A trimite (sau a da) ~a a transmite oral o înştiinţare. Aşa umblă ~a aşa se aude. 8) Vorbire de rău pentru a defăima pe cineva; calomniere; clevetire. ♢ A-i scoate cuiva ~e (sau a face pe cineva de ~) a împrăştia zvonuri urâte la adresa cuiva; a face cuiva o reputaţie proastă. A-i ieşi cuiva ~e se spune atunci când se vorbeşte de rău despre cineva. 9) pop. Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situaţii; povaţă; îndrumare. 10) Expresie concisă, deseori figurată, care cuprinde o generalizare sub formă de povaţă sau gând înţelept; aforism popular; proverb. ♢ ~a ceea formulă folosită înainte de a spune un proverb, o zicătoare. [G.-D. vorbei] /cf. sl. dvoriba

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

VÓRBĂ s., adj. 1. s. v. cuvânt. 2. s. v. afirmaţie. 3. s. vorbire, (înv.) rost. (De ţi-ar fi fapta ca ~.) 4. s., adj. vorbă-lungă = clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (pop. şi fam.) farfara, (pop.) gureş, toacă-gură, (înv. şi reg.) spornic, vorbareţ, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehau, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareţ, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliţă. 5. s. v. exprimare. 6. s. vorbă bătrânească v. proverb. 7. s. v. sfat. 8. s. v. angajament. 9. s. v. înţelegere. 10. s. v. ceartă. 11. s. v. zvon.

VÓRBĂ s. v. alocuţiune, conversaţie, convorbire, cuvânt, cuvântare, dialog, discurs, discuţie.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.002s