Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "uz":
SusRime cu o silabă:
ou
ea
o
i
le
ei
re
du
sa
de
dă
da
ni
mi
mă
in
în
și
se
la
om
or
e
fu
oi
os
ev
cu
di
au
un
li
ar
uz
an
zi
îl
el
a
ai
al
fi
ac
tu
ic
că
ca
ce
vi
vă
ți
te
ci
am
si
ha
ir
ax
no
do
op
eu
aș
ui
ta
șa
za
na
ud
fa
ba
as
iu
st
scuz
pa
ăl
im
hi
of
ăi
bă
ga
uș
he
vu
mu
ut
șt
fă
ho
hă
iz
ah
șu
oh
eh
guz
ța
uf
șo
hm
tț
ș
u
c
SusRime cu 2 silabe:
ii
îi
ie
ia
acuz
confuz
abuz
auz
difuz
refuz
ursuz
amuz
taluz
obtuz
recuz
harbuz
mofluz
obuz
franțuz
havuz
topuz
hurmuz
burnuz
cobuz
șoltuz
SusRime cu 3 silabe:
SusRime cu 4 silabe:
Sus
Sus
Definiții din DEX:
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. ◊ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso.
UZ, úzuri, s.n. 5. (Lingv.) Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire.
UZ ~uri n. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesităţi); întrebuinţare; folosire. ♢ Scos (sau ieşit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZANŢĂ. 3) lingv. Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparţine altei persoane. /<lat. usus, it. uso
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)UZ, úzuri, s.n. 5. (Lingv.) Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire.
UZ ~uri n. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesităţi); întrebuinţare; folosire. ♢ Scos (sau ieşit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZANŢĂ. 3) lingv. Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparţine altei persoane. /<lat. usus, it. uso
Sus
Sinonime:
UZ s. 1. v. folosinţă. 2. circulaţie. (Cuvinte ieşite din ~.) 3. v. datină. 4. v. cutumă. 5. v. uzanţă.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)