Cuvinte care rimează cu tăi; rime cu tăi
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "tăi": (vezi și tai)

Sus

Rime de gradul 3:

bătăi păstăi vâlvătăi potăi vânătăi bobotăi
Sus

Rime de gradul 4:

săi răi văi trăi șovăi căi sforăi mormăi pipăi cotrobăi plescăi smiorcăi cocăi molfăi moțăi mocăi zornăi țopăi pufăi grohăi clefăi miorlăi tropăi băi ăi horcăi behăi buhăi lăi răpăi lipăi sporovăi pleoscăi găi fornăi ticăi fonfăi ronțăi tigăi țocăi rigăi orbecăi grăi zumzăi lăfăi pocăi înrăi orăcăi miorcăi zdupăi călăi flăcăi fleșcăi horăi ciorovăi copăi hurducăi hămăi bănănăi horhăi chelălăi șovâlcăi dupăi chiorăi chirăi măcăi șalăi ciumăfăi durăi horpăi colcăi zăhăi mucegăi olecăi clăi năclăi cățăi zupăi zumbăi lălăi pospăi zăpăi năbădăi hopăi hojbăi hălpăi hăpăi văpăi tăcăi șopăi lehăi fojgăi mecăi colbăi schelălăi forăi jnăpăi jigărăi flocăi hăi plăvăi birăi scrombăi porcăi chițăi bălălăi pălălăi bădădăi clănțăi forfăi putregăi dănănăi cepăi leorbăi bălăngăi chehăi țigăi șontâcăi boncăi pupăi mehăi zărvăi zăgrăi clăncăi budăi păi ocăi știobâlcăi bucălăi ghiorțăi leorcăi chihăi tălălăi cihăi măi leorpăi cloncăi cobăi mătăhăi hălălăi foșăi onănăi ceangăi folfăi agrăi mătănăi clăpăi șișăi hătcăi hârăi retrăi fălălăi clămpăi țuhăi tăpălăi lincăi cușcăi hicăi gurăi
Sus

Definiții din DEX:

TĂIÁ, tai, vb. I. I. 1. Tranz. A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini. 2. Tranz. A despica, a spinteca, a trece prin... ◊ Expr. A(-și) tăia drum (sau cale, cărare) = a-și face loc îndepărtând obstacolele ce îi stau în cale. 3. Tranz. A suprima (un text sau o parte din el). ◊ Expr. A tăia răul de la rădăcină = a lua măsuri energice pentru a stârpi radical un rău. 4. Tranz. A lăsa urme în profunzime, a brăzda; a executa (prin așchiere) adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect. ♦ A săpa, a sculpta. 5. Tranz. (Rar) A croi un obiect de îmbrăcăminte. 6. Tranz. (Înv.) A fabrica bani, a bate monedă. 7. Tranz. (Despre drumuri, râuri etc.) A străbate; a traversa. ♦ (Despre oameni, vehicule etc.) A merge pe drumul cel mai scurt; a scurta drumul. 8. Refl. recipr. A se întretăia. 9. Refl. (Despre țesături) A se destrăma, a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri. 10. Refl. (Despre lapte) A se coagula, a se brânzi (fiind alterat); (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. ♦ Tranz. A opri fermentarea mustului. II. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) spinteca, a (se) omorî, a (se) ucide (cu un obiect tăios). ◊ Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar și abuziv. ♦ A (se) răni cu un instrument tăios. ♦ Tranz. A provoca o durere fizică. ♦ Tranz. A înjunghia, a sacrifica un animal (în scopul valorificării). III. 1. Tranz. și refl. A (se) curma, a (se) opri, a (se) întrerupe. ◊ Expr. (Tranz.) A tăia drumul (sau calea) cuiva = a ieși înaintea cuiva spre a-l împiedica să înainteze, a-l opri din drum. (Refl.) A i se tăia cuiva drumurile (sau cărările) = a fi în încurcătură, a i se reduce posibilitatea de a-și aranja treburile. 2. Tranz. A face să slăbească sau să înceteze; a micșora, a slăbi, a modera, a atenua, a opri. ◊ Expr. A-i tăia (sau, refl., a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva. A-i tăia (cuiva) cuvântul = a descuraja (pe cineva). (Refl.) A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele. ♦ A distruge, a șterge efectul. 3. Tranz. A consfinți încheierea unei tranzacții (prin desfacerea cu palma deschisă a mâinilor unite ale negociatorilor); a pecetlui. ♦ (La jocurile de cărți) A despărți în două pachetul de cărți, punând jumătatea de dedesubt deasupra; a juca ținând banca împotriva tuturor celorlalți jucători. 4. Tranz. și intranz. (Fam.; în expr.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. 5. Tranz. (În expr.) A-l tăia pe cineva capul = a înțelege, a (se) pricepe să facă un lucru. (Fam.) A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost. 6. Tranz. (Fam.; în expr.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva, a i-o lua înainte, a-l învinge. [Pr.: tă-ia] – Lat. *taliare.

TĂU2, TA, tăi, tale, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) Înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul. A ta e cartea. ♦ (La pl.) Preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ◊ (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a ta = așa cum vrei tu, cum dorești tu. ♦ (Pop.; la m. sau f.) Soțul sau soția persoanei căreia i se adresează vorbitorul. ♦ (La m. pl.) Familia de care ține persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei. Nu-ți dau voie ai tăi să vii. ♦ (La m. sau f. sg.) Lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul. II. Adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). 1. Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenența (țara ta), dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul (frații tăi). 2. (Cu valoare subiectivă) Călătoria ta va fi grea. 3. (Cu valoare obiectivă) Grija ta n-o poartă nimeni. ♦ (Precedat de cuvinte cu valoare prepozițională) Împotriva ta. – Lat. tuus, tua.

A TĂIÁ tai tranz. 1) A desprinde (o parte sau mai multe părţi) dintr-un întreg cu ajutorul unui obiect ascuţit (sau printr-un procedeu fizic, electric, chimic). ♢ ~ nodul gordian a clarifica definitiv o situaţie dificilă. ~ la piroane a spune vorbe lipsite de temei. A-l ~ (sau a nu-l ~) (pe cineva) capul a se pricepe (sau a nu se pricepe) să facă un lucru. A spune ce-l taie capul a spune vrute şi nevrute. 2) (spaţii) A străbate cu o forţă deosebită; a despica; a spinteca. ♢ A-şi ~ drum (cale, cărare) a-şi face drum, înlăturând toate piedicile. ~ drumul (calea) cuiva a împiedica (pe cineva) să-şi continuie drumul. A o ~ de-a dreptul a merge pe drumul cel mai scurt. 3) (drumuri, râuri etc.) A traversa de-a curmezişul. 4) (părţi de text) A face să nu mai figureze. 5) (fiinţe sau părţi ale corpului) A supune acţiunii unui obiect ascuţit. ~ un pui. 6) pop. A supune unor dureri fizice. Îl taie la stomac. Gerul (sau vântul) taie obrajii. 7) A face să se întrerupă; a opri; a curma. ~ vorba. 8) (rămăşaguri) A consfinţi prin desprinderea mâinilor unite a două persoane cu o lovitură de palmă. 9) (pachetul de cărţi în procesul unui joc) A despărţi în două părţi punând jumătatea de sus de desubt (sau invers). /<lat. taliare

A SE TĂIÁ mă tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de tăieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, cărări) v. A SE ÎNTRETĂIA. ♢ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cărările) a ajunge în impas; a nu mai şti cum s-o scoată la capăt. 3) (despre textile) A se rupe în direcţia firului ţesut. 4) (despre lapte) A se îndesi la fiert ca urmare a alterării. 5) (despre creme, maioneze) A-şi pierde calităţile prin neomogenizarea părţilor componente. 6) A deveni mai puţin intens. Gerul s-a tăiat. ♢ A i ~ pofta a-i trece dorinţa de a face ceva. A i ~ (mâinile şi picioarele) a simţi moleşeală; a se muia. A i ~ răsuflarea a i se opri răsuflarea (de frică sau de emoţie). /<lat. taliare

TĂU2 ta (tăi, tále) pron. pos. (precedat de articole al, a, ai, ale Înlocuieşte numele obiectului posedat de interlocutor, înlocuind, totodată, şi numele acestuia). ♢ Ai tăi cei apropiaţi ţie; familia. Al tău soţul tău. Ale tale cele care privesc persoana căreia i se adresează vorbitorul. /<lat. tuus, tua

TĂU3 ta (tăi, tále) adj. pos. 1) Care aparţine celui căruia i se adresează vorbitorul. Cartea ta. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Prietenul tău. 3) Care este realizat de cel cu care vorbeşte cineva. Călătoriile tale. ♢ Fie pe a ta fie aşa cum vrei sau zici tu. /<lat. tuus, tua

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

TAI s. v. balot.

TĂIÁ vb. 1. v. împărţi. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ nişte metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. înjunghia. 11. a (se) înjunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vită.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adânci.) 15. v. croi. 16. a croi, (înv.) a sparge. (Fluviul îşi ~ drum prin munţi.) 17. v. brăzda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cărţile, la jocul de cărţi.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste câmp.) 22. a se brânzi, (înv. şi reg.) a se sărbezi, (Mold.) a se corăsli. (Laptele s-a ~.)

TĂIÁ vb. v. alunga, ataca, curma, depărta, goni, interfera, intersecta, inventa, izbi, izgoni, încrucişa, îndepărta, întrerupe, întretăia, lovi, născoci, opri, plăsmui, scorni, ticlui, stârpi.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.003s