Cuvinte care rimează cu toba; rime cu toba
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "toba": (vezi și tobă)

Sus

Rime de gradul 3:

proba soba aproba îngloba dezaproba reproba garderoba hidrofoba roba xenofoba engoba loba galofoba deroba slavofoba necrofoba angoba contraproba
Sus

Rime de gradul 4:

araba porumba schimba limba silaba boaba vorba alba iarba curba podoaba slujba graba treaba paguba strâmba buba bomba ba baba barba plimba întreba roaba laba coliba îmbiba salba vrajba holba scârba inhiba serba gloaba gamba turba ciorba sârba aba degeaba preschimba înșuruba sucomba perturba huluba duba taraba amiba jalba îmbuiba masturba stamba gheba înjgheba scoaba tromba caraba naiba tuba lamba nalba halba cocioaba zgaiba plomba tolba catacomba exacerba cujba roiba tumba cloamba soarba drâmba hecatomba boamba șuba hruba tulumba cosoroaba rumba monosilaba trâmba diatriba jamba incumba conturba hiba jimba încuiba recurba coarba incuba dezbumba deșuruba îmbumba guba încujba samba șaiba zurba haraba leoarba izba columba rubarba zgârcioaba flamba scoroamba jerba sturluiba intuba broajba înierba exhiba lodba ohaba scroamba autoduba alimba marimba metalimba dezinhiba ujba teorba saxotromba zdroaba surplomba subarba cuiba coștoroaba selba incurba burba solba reînșuruba geaba contracurba polaba talaba
Sus

Definiții din DEX:

TÓBĂ, tobe, s. f. 1. Instrument muzical de percuție, format dintr-un cilindru scurt, larg și gol, de lemn sau de metal, pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele, care, lovită (cu două baghete), produce sunete. ◊ Expr. A bate toba = a) a bate ritmic cu degetele într-un obiect (din nervozitate sau din nerăbdare); b) (fam.) a avea accese de tuse, a tuși; c) (fam.) a divulga un secret, a lansa tot felul de știri. A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat. A face (pe cineva) tobă de bătaie sau a face (cuiva) pântecele (sau spinarea) tobă = a bate zdravăn (pe cineva). A fi (sau a ieși) tobă de carte (sau de învățătură) = a fi foarte învățat. A umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitație publică. 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal, fixe sau mobile, în formă de cilindru gol. ◊ Tobă de eșapament = cutie cilindrică la motoarele cu ardere internă, care amortizează zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de mașină folosit pentru transmiterea unei forțe de tracțiune prin intermediul unui cablu sau al unui lanț. ♦ Cutie metalică de formă rotundă sau dreptunghiulară, în care se bobinează filmul pentru unele aparate de proiecție. 3. Mezel preparat din bucățele de carne, de slănină, de măruntaie etc. introduse în membrana care formează stomacul porcului. 4. (La jocul de cărți) Caro. [Var.: (înv. și pop.) dóbă s. f.] – Din magh. dob.

TÓB//Ă ~e f. 1) Instrument muzical de percuţie, constând dintr-un cilindru gol pe dinăuntru, acoperit la ambele capete cu câte o membrană de piele întinsă, care, prin lovire, produce sunete înfundate. ♢ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele în ceva, fiind iritat sau lipsit de răbdare; b) a răspândi o ştire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de învăţătură) a poseda multe cunoştinţe. A se face ~ a mânca pe săturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesă cilindrică, goală în interior, folosită în tehnică; tambur. ~ pentru cablu. ♢ ~ de eşapament piesă la motoarele cu ardere internă care amortizează zgomotul produs în timpul evacuării gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, măruntaie şi slănină, puse în pielea stomacului, care se fierbe şi se presează. 4) pop. (la jocul de cărţi) Semn distinctiv având forma unui romb de culoare roşie; caro. 5) Carte de joc marcată cu acest semn. /<ung. dob

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

TÓBĂ s. I. 1. (MUZ.) darabană, (rar) tambur, (înv. şi reg.) baraban, barabancă, (înv.) tâmpină. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) şfarcă. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cărţile de joc.)

TÓBĂ s. v. batoză, cuptor, timpan, treierătoare.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.006s