Filtrează după: Gradul rimei Număr de silabe Parte de vorbire

Cuvinte care rimează cu "spargă":

Rime de gradul 2:

meargă largă șteargă aleargă vargă targă conveargă premeargă imeargă emeargă șargă diveargă litargă butargă

Rime de gradul 3:

curgă scurgă orgă parcurgă alergă recurgă concurgă decurgă vergă murgă vărgă cergă morgă purgă covergă pârgă expurgă dezvergă exergă ocurgă

Sus

Rime de gradul 4:

lungă fugă legă adaugă adăugă tragă negă dungă băgă bagă sugă lângă creangă câștigă alegă propagă alungă algă pungă stângă intrigă conjugă strigă obligă lingă închegă doagă mămăligă dragă plagă dezlegă analoagă nătângă chingă neagă slăbănoagă subjugă ferigă agregă slugă glugă îndelungă divulgă verigă dezagregă navigă pedagogă vlagă agă îndrugă rugă biologă instigă hodoroagă centrifugă vitregă colegă filologă fragă delegă investigă muzicologă mârțoagă înjugă baligă renegă buturugă sociologă băligă omologă abrogă rigă arheologă geologă fiziologă falangă talangă strungă îmbelșugă psihologă bigă ligă spumegă fungă ciungă pârloagă rumegă cotonoagă cotigă ningă astrologă încovrigă ghioagă fumegă interogă miloagă drogă demagogă drugă dialogă zoologă divagă bragă antropologă segregă cegă săpăligă încârligă gangă irigă desagă derogă goangă denegă ideologă recâștigă șagă zvârlugă relegă etimologă prorogă arogă togă eglogă teleagă vâzdoagă seringă zăloagă beșleagă rangă balangă promulgă ignifugă speologă catalogă cârneleagă șpagă bitangă bodegă sinagogă transfugă microbiologă vogă prodigă dejugă răpciugă bacteriologă diftongă stomatologă viitorologă păstrugă gigă văiugă antologă entomologă bârligă subrogă meteorologă paragogă etnologă pedologă zănoagă levigă oftalmologă hălăciugă stănoagă spangă obsigă abnegă monoftongă paleontologă pintenoagă virusologă îmbârligă bizantinologă futurologă pirogă ștangă oncologă balcanologă balneologă semasiologă saxifragă ginecologă neurologă mâzgă cigă oceanologă anatomopatologă ornitologă carlingă hârțoagă parazitologă ontologă grafologă runologă antanagogă urologă epidemiologă africanologă agrobiologă închingă dârloagă farmacologă otorinolaringologă reinterogă venerologă semitologă scientologă radiologă monologă părângă dendrologă paparugă bălăștioagă embriologă hipologă ihtiologă glaciologă hematologă micologă cosmologă sinologă ftiziologă ecologă semiologă alergologă păfugă epilogă hidrologă gerontologă fonologă cardiologă seigă paremiologă teatrologă dermatologă traumatologă frazeologă muzeologă climatologă merceologă droagă laringologă odontologă textologă toxicologă tangă dialectologă vulcanologă endocrinologă lexicologă osteologă deschingă reumatologă viroagă erpetologă gastroenterologă săpălugă înspumegă potamologă sexologă sfârloagă metrologă cucurigă dagă psihopatologă tăpălagă asiriologă teugă cvadrigă coșmagă târsoagă ghijoagă paleoantropologă agrogeologă agrometeorologă reînchegă tagă ultrademagogă ultracentrifugă paleoetnologă sigă

Sus

Definiții din DEX:

SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ◊ Expr. (Refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecințele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni răgușit, a se altera. ♦ Tranz. A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți. 2. Tranz. A sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul. ♦ Intranz. și refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. Tranz. A distruge, a nărui, a nimici. ◊ Expr. A sparge norma = a depăși norma. A sparge frontul = a pătrunde forțat în liniile inamicului. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) găuri; a (se) uza. ◊ Expr. (Tranz.) Pe unde și-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic. 4. Tranz. A deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; p. ext. a jefui, a prăda. 5. Tranz. A împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; p. ext. a ucide. ♦ Refl. (Fam.) A muri. ♦ Refl. Fig. A striga tare; a răcni, a zbiera. 6. Refl. Fig. (Despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) A lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților). ♦ Tranz. A produce o disensiune; a dezbina. ◊ Expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva. 7. Tranz. Fig. (Înv.) A răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia. [Perf. s. spărsei, part. spart] – Lat. spargere.

A SPÁRGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. ♢ A-şi ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ liniştea (sau tăcerea) a întrerupe liniştea (sau tăcerea), producând un zgomot neaşteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă etc.) A curăţa de învelişul exterior prin sfărâmare (pentru a scoate conţinutul). 3) (încuietori) A descuia forţat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A străpunge cu un obiect ascuţit, făcând o gaură. ~ cu coarnele. ♢ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producând zgomot puternic. 5) (oşti duşmane) A pune pe fugă; a împrăştia; a risipi. ♢ ~ frontul a pătrunde în liniile inamicului. 6) fig. (întărituri) A strica forţând; a rupe. Apa a spart iezătura. ♢ ~ casa cuiva a strica căsnicia cuiva. /<lat. spargere

A SE SPÁRGE mă sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). ♢ ~ (oalele) în capul cuiva a suporta consecinţe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianţă, porţelan) A forma despicături la suprafaţă (fără a se preface în cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-şi pierde integritatea, deteriorându-se (prin acţiunea unor factori externi). Acoperişul s-a spart. 4) (despre adunări, petreceri etc.) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se mântui; a se sfârşi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, răni etc.) A se deschide, lăsând să curgă puroiul; a începe să supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni răguşit. /<lat. spargere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

SPÁRGĂ s. v. sparanghel.

SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 2. v. exploda. 3. v. despica. 4. a sfărâma, (reg.) a strica. (~ nuci; ~ alune.) 5. a (se) rupe. (Gheaţa s-a ~ sub el.) 6. a (se) găuri, a (se) perfora. (Blidul s-a ~ în fund.) 7. v. forţa. 8. v. jefui. 9. a (se) deschide. (S-a ~ abcesul.) 10. a se sfărâma, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 11. a străpunge. (A ~ frontul.)

SPÁRGE vb. v. abate, asasina, bate, birui, călca, contraveni, croi, deceda, declanşa, dezlănţui, dispărea, distruge, duce, isca, izbucni, împrăştia, încălca, înceta, înfrânge, întrece, învinge, lichida, muri, nesocoti, nimici, omorî, pieri, porni, prăpădi, rade, răcni, răposa, răspândi, răzleţi, risipi, rupe, sfărâma, sfârşi, sfâşia, spinteca, stinge, stârni, striga, sucomba, suprima, tăia, topi, trece, ţipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdrobi.

ŞPÁRGĂ s. v. frânghie, funie, sfoară.