Cuvinte care rimează cu "slavă": (vezi și slava)

Sus

Rime de gradul 1:

iugoslavă paleoslavă panslavă

Sus

Rime de gradul 2:

sclavă lavă jilavă autoclavă enclavă schilavă laticlavă vârlavă plavă

Sus

Rime de gradul 3:

Sus

Rime de gradul 4:

vă cultivă elevă negativă substantivă obiectivă diminutivă colectivă respectivă servă observă conjunctivă rezervă derivă rezolvă alternativă larvă conservă activă promovă consecutivă definitivă perspectivă locomotivă măduvă inițiativă relevă reactivă arhivă enervă dizolvă salvă bețivă subiectivă valvă salivă inactivă ofensivă văduvă grevă zarvă vulvă captivă privă rotativă cooperativă milostivă motivă guralivă adecvă sevă cursivă stivă tentativă novă vâlvă tigvă renovă gârbovă concesivă completivă deopotrivă defensivă coșcovă vervă senzitivă oclusivă ovă prerogativă împotrivă brevă directivă solvă ogivă invectivă grivă aditivă recidivă relicvă disjunctivă potrivă morvă eschivă dimpotrivă silvă prospectivă sivă colivă adjectivă inovă factitivă fricativă olivă divă prelevă sugativă slovă prezervă cuvă roșcovă convivă constrictivă conclusivă mangrovă etuvă expectativă molitvă inervă degrevă provă sorcovă andivă clivă cociorvă silicvă intervievă supernovă autoconservă avivă semiconservă autodizolvă pancovă estivă enunțiativă dezactivă varvă autoobservă semioclusivă cucovă dubitativă selvă teleobservă decuvă vuvă aprovă misivă contraofensivă anionactivă copiativă putativă anticvă

Sus

Definiții din DEX:

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava.

SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substantivat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave.

SLAV1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din marele grup de popoare înrudite din Europa, divizat în trei ramuri: de est (ruşii, ucrainenii, bieloruşii), de vest (polonezii, cehii, slovacii etc.) şi de sud (bulgarii, sârbii, croaţii, slovenii etc.). /<fr. Slave

SLAV2 ~ă (~i, ~e) Care aparţine slavilor. Limbi ~e. Cultură ~ă. /<fr. slave

SLÁV//Ă1 ~e f. mai ales art. : ~a veche limba literară scrisă a slavilor (sec. IX-XI), formată pe baza traducerilor din cărţile greceşti de cult. /<fr. slave

SLÁV//Ă2 slăvi f. 1) Faimă de care se bucură cineva, datorită meritelor sale; strălucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; renume; popularitate; faimă; reputaţie. ♢ ~a cerului bolta cerească. A ridica pe cineva în ~ (sau în slăvile cerului) a lăuda pe cineva peste măsură. [G.-D. slăvii] /<sl. slava

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

SLAV s., adj. 1. s. slavon, (înv.) şcheau. (Vechii ~.) 2. adj. savon, slavonesc, (livr.) slavic. (Po-pulaţii ~.)

SLÁVĂ prep. v. datorită, graţie, mulţumită.

SLÁVĂ s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, mulţumire, mulţumită. (Aducea ~ divinităţii.) II. s. aer, atmosferă, cer, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)