Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "si": (vezi și și)
SusRime cu o silabă:
dă
ev
fu
e
ic
in
în
mă
mi
de
di
du
ei
le
i
o
ea
ni
și
se
vă
vi
ți
te
tu
un
uz
zi
îl
el
al
si
sa
la
oi
om
or
os
ou
re
fi
da
am
an
ce
ac
ci
că
au
a
ca
ai
li
cu
ar
eu
ha
ir
ax
op
aș
do
no
șa
ud
ta
fa
na
ui
ba
as
za
st
iu
of
pa
hi
ăl
im
ăi
bă
ga
uș
he
vu
mu
șt
fă
ut
ho
ah
iz
hă
șu
eh
oh
ța
uf
șo
psi
hm
bessi
tț
c
ș
u
SusRime cu 2 silabe:
găsi
ii
ie
îi
lipsi
mătăsi
ia
sosi
vopsi
dichisi
cosi
ursi
dosi
ticsi
prăsi
pepsi
îndesi
zăpsi
spăsi
hârsi
mersi
SusRime cu 3 silabe:
folosi
mirosi
părăsi
plictisi
pedepsi
obosi
înjosi
argăsi
irosi
regăsi
molipsi
fandosi
poposi
urgisi
iscusi
oropsi
ponosi
sclifosi
garnisi
prisosi
sclivisi
pricopsi
pardosi
sinchisi
buchisi
târnosi
hămesi
matosi
cărnosi
îmbâcsi
sastisi
ghilosi
covăsi
navlosi
bindisi
procopsi
mâglisi
cârnosi
honipsi
planisi
costisi
ghigosi
matisi
preursi
chirfosi
racursi
revopsi
îndosi
SusRime cu 4 silabe:
mărturisi
schimonosi
afurisi
agonisi
bolborosi
aerisi
chivernisi
zeflemisi
zaharisi
istorisi
silabisi
caterisi
acolisi
sfeterisi
paradosi
canarisi
catadicsi
hiritisi
cotorosi
zavergisi
prohorisi
siguripsi
curarisi
parastisi
gargarisi
fundarisi
furlandisi
catihisi
cabulipsi
refolosi
buchirisi
tratarisi
eglindisi
titirisi
buiurdisi
mormorosi
SusRime cu 5 silabe:
economisi
hirotonisi
descotorosi
categorisi
meremetisi
paraponisi
afierosi
pliroforisi
regularisi
clironomisi
metahirisi
lehămetisi
parigorisi
paravalisi
meritarisi
paratirisi
ocuparisi
SusRime cu 6 silabe:
Sus
Sus
Definiții din DEX:
SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau înv. „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊ Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat. se (după mine, tine).
ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare. ◊ Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum? ◊ Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios. – Lat. sic.
SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si.
SI m. invar. 1) Treapta a şaptea din gama majoră-tip. 2) Nota şi sunetul corespunzător. /<it., fr. si
ŞI1 conj. 1. (cu funcţie coordonătoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Eu şi tu. E şi frumos şi deştept. ♢ Ei şi? ce-mi pasă mie? Ce importanţă are? 2) (exprimă un raport aditiv sau asociativ, formând numerale cardinale, numerale zecimale etc.) Treizeci şi patru. Cinci întregi şi două zecimi. ♢ Şi cu plus. 3) (exprimă un raport adversativ) Dar; iar; însă. Îl aude şi nu-l vede. 4) (exprimă un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus că fac şi voi face. 5) (stabileşte legătura cu cele spuse anterior, mai ales, la începutul unei propoziţii interogative) Şi unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu funcţie subordonatoare) pop. (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că; măcar că. Şi a ştiut dar n-a spus. /<lat. sic
ŞI2 adv. De acum. S-a şi dus. Se şi arată în prag. /<lat. sic
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare. ◊ Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. ♦ (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum? ◊ Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să deschid. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios. – Lat. sic.
SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si.
SI m. invar. 1) Treapta a şaptea din gama majoră-tip. 2) Nota şi sunetul corespunzător. /<it., fr. si
ŞI1 conj. 1. (cu funcţie coordonătoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Eu şi tu. E şi frumos şi deştept. ♢ Ei şi? ce-mi pasă mie? Ce importanţă are? 2) (exprimă un raport aditiv sau asociativ, formând numerale cardinale, numerale zecimale etc.) Treizeci şi patru. Cinci întregi şi două zecimi. ♢ Şi cu plus. 3) (exprimă un raport adversativ) Dar; iar; însă. Îl aude şi nu-l vede. 4) (exprimă un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus că fac şi voi face. 5) (stabileşte legătura cu cele spuse anterior, mai ales, la începutul unei propoziţii interogative) Şi unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu funcţie subordonatoare) pop. (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că; măcar că. Şi a ştiut dar n-a spus. /<lat. sic
ŞI2 adv. De acum. S-a şi dus. Se şi arată în prag. /<lat. sic
Sus
Sinonime:
ŞI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (înv.) i. (E tânăr ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, să. (Stai ~ mă aşteaptă.) 3. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (Să care bărbatul cu carul şi femeia cu poala, ~ tot se isprăveşte.) 4. adv. (înv. şi reg.) încă. (După ce că e urâtă, o mai cheamă ~ Muşata.)
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)