Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "sec":
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
petrec
cântec
plec
grec
trec
amestec
farmec
alunec
întrec
mânec
întunec
frec
aplec
bec
berbec
dec
cec
eșec
spintec
ferec
înduplec
încalec
adulmec
suflec
descântec
lunec
scutec
cuminec
înec
tec
culbec
judec
aztec
brec
broatec
flec
desferec
rec
zevzec
edec
refec
uzbec
neogrec
rebec
neamestec
biftec
mestec
sumec
foarfec
vindec
chec
zimberec
toltec
ciurec
cercopitec
fenec
parpalec
răzjudec
australopitec
bodicec
șnec
autobrec
chiocec
chiostec
varec
salamalec
avanbec
antropopitec
galeopitec
periec
driopitec
metec
arierbec
parapitec
oberec
spardec
despintec
calembec
sirec
șuberec
hec
Sus
Sus
Definiții din DEX:
SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ◊ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectorație. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ștampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o mașină specială, fără tuș. 2. În care nu se află nimic; gol, deșert. ◊ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanță. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ◊ Expr. (Substantivat) A înghiți în sec = a) a înghiți fără a avea ceva în gură; b) a se reține de la ceva, a fi nevoit să-și înfrâneze o dorință. ♦ (Pop.; despre părțile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de conținut, de sens, fără folos. ◊ Loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. Fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – Lat. siccus.
SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. ♢ Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă. ♢ Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în ~ a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus
A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. ♢ Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă. ♢ Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în ~ a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus
A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
Sus
Sinonime:
SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secăreţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)
SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.
SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.
SEC s. v. post.
SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.
SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.
SEC s. v. post.
SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.