Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "sa": (vezi și șa)
SusRime de gradul 4:
scrisa
frumoasa
sursa
piesa
clasa
casa
rusa
lăsa
lipsa
masa
deplasa
rasa
însa
mucoasa
coasa
plasa
spusa
pedeapsa
vărsa
cursa
grasa
trasa
inversa
mesa
dansa
lansa
păsa
resursa
apăsa
îndesa
interesa
presa
adresa
mireasa
bursa
încasa
leguminoasa
terasa
traversa
revărsa
balansa
misa
avansa
subclasa
șansa
pisa
premisa
farsa
ofensa
coapsa
compensa
recompensa
visa
răposa
controversa
capsa
progresa
condensa
pasa
leasa
dresa
fosa
dispersa
elipsa
morsa
glosa
grimasa
finisa
eclipsa
fesa
agasa
culisa
debarasa
aniversa
profesa
redresa
amplasa
pansa
tapisa
declasa
împărăteasa
prințesa
dezinteresa
nebuloasa
cuirasa
narcisa
dispensa
preoteasa
carcasa
caisa
fisa
husa
ansa
propulsa
metisa
regresa
pulsa
pucioasa
conversa
clisa
melisa
înțesa
plisa
rambursa
somnoroasa
tasa
tergiversa
andosa
hansa
eschimosa
degresa
gresa
glisa
contrabalansa
pensa
lesa
devansa
delăsa
dânsa
amorsa
principesa
melasa
aversa
crosa
comasa
compresa
tătăneasa
tracasa
avrămeasa
confesa
angoasa
vernisa
bielorusa
glasa
tisa
recipisa
bulversa
abscisa
tămâioasa
delicatesa
bârsa
ranforsa
bucătăreasa
subscrisa
cariopsa
mursa
lisa
ambutisa
neșansa
transgresa
concasa
exersa
transa
prolepsa
surclasa
negresa
negustoreasa
nopticoasa
cioarsa
valsa
croitoreasa
vorniceasa
cointeresa
baroneasa
ranversa
entorsa
repasa
ceapsa
decompensa
interpusa
cenușăreasa
matlasa
bisa
superfinisa
eclisa
jupâneasa
ecarisa
trusa
repusa
crăiasa
cârciumăreasa
rozasa
contesa
abatesa
matisa
dezamorsa
tresa
dezosa
procesa
ducesa
florăreasa
juisa
atenansa
incasa
spălătoreasa
elansa
molasa
compulsa
lambrisa
brutăreasa
spălăcioasa
nursa
tipesa
chiparoasa
reamplasa
zlătăreasa
palisa
dumneasa
petimbroasa
silepsa
cărturăreasa
protopopeasa
ancrasa
văcăreasa
delintersa
debursa
cusătoreasa
bosa
accesa
potasa
gioarsa
isoglosa
zidăreasa
deversa
cosa
băbăreasa
spătăreasa
chermesa
boiereasa
reclasa
achiesa
târsa
deșosa
carpocapsa
plusa
primăreasa
ecruisa
imersa
depresa
metalepsa
sinapsa
căpităneasa
boreasa
lăptăreasa
paradaisa
arhondăreasa
epanalepsa
incusa
profetesa
tigresa
relansa
coloneleasa
subtraversa
sargasa
lenjereasa
călcătoreasa
șoriceasa
chelăreasa
fugasa
culasa
stresa
convulsa
metresa
poetesa
cojocăreasa
doctoreasa
balsa
rotăreasa
bălbisa
radiosursa
moșiereasa
biomasa
arămeasa
arhiducesa
măcelăreasa
fâsa
portăreasa
cizmăreasa
tutungereasa
crevasa
găinăreasa
morăreasa
blănăreasa
călțunăreasa
maioreasa
păhărniceasa
agroterasa
proprietăreasa
chiulasa
tâmplăreasa
stolniceasa
spițereasa
rejansa
judecătoreasa
ambrasa
voievodeasa
mantisa
cămătăreasa
tulnicăreasa
legătoreasa
pităreasa
oloisa
bumbăcăreasa
pantofăreasa
voduleasa
vodeasa
șătrăreasa
jimblăreasa
clucereasa
vrăjitoreasa
antipiesa
postelniceasa
viceversa
notăreasa
mimansa
butisa
bretesa
grădinăreasa
cârnățăreasa
isprăvniceasa
viereasa
serdăreasa
vicontesa
cofetăreasa
ministreasa
franzelăreasa
plăpumăreasa
gropăreasa
postăvăreasa
logofeteasa
pinasa
pescăreasa
doftoreasa
hătmăneasa
brânzăreasa
perucăreasa
ctitoreasa
ploșnițoasa
fânoasa
ofițereasa
condicăreasa
bostănoasa
chiraleisa
hăisa
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ȘA, șei, s. f. 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul. ◊ Expr. A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului. 3. Os din spinarea găinii. ◊ Șaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu; curmătură. Șaua dealului. [Var.: șea s. f.] – Lat. sella.
SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
SĂ conj. 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziţii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieşit să-l întâmpine. 3) (în locuţiuni conjuncţionale) Până să. Numai să. Fără să. /<lat. si
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
ŞA, şei f. 1) Piesă de harnaşament confecţionată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru şederea comodă a călăreţului. ♢ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria voinţă. A se ţine tare în ~ a fi stăpân pe situaţie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii. ♢ ~ua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanţ muntos, servind adesea şi ca trecătoare. [Art. şaua; G.-D. şeii] /<lat. şella
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
SĂ conj. 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziţii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieşit să-l întâmpine. 3) (în locuţiuni conjuncţionale) Până să. Numai să. Fără să. /<lat. si
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
ŞA, şei f. 1) Piesă de harnaşament confecţionată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru şederea comodă a călăreţului. ♢ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria voinţă. A se ţine tare în ~ a fi stăpân pe situaţie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii. ♢ ~ua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanţ muntos, servind adesea şi ca trecătoare. [Art. şaua; G.-D. şeii] /<lat. şella
Sus
Sinonime:
SĂ conj. de, şi. (Stai ~ mă aştepţi.)
SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
ŞA s. I. (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II. v. clitelum.
ŞA s. v. greabăn, samar, spate, spinare.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
ŞA s. I. (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II. v. clitelum.
ŞA s. v. greabăn, samar, spate, spinare.