Cuvinte care rimează cu roti; rime cu roti
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "roti": (vezi și roți)

Sus

Rime de gradul 2:

ocroti piroti coroti
Sus

Rime de gradul 3:

socoti nesocoti clocoti coti șușoti forfoti picoti șopoti chicoti boboti roboti hohoti ropoti tropoti chioti zopoti îngloti țipoti cârcoti moșcoti mihoti loloti
Sus

Rime de gradul 4:

românești miști ești lungești micești ști grecești guști proști privești pești domnești citi plăti cinsti pregăti aminti paști bărbătești bănești puști liniști povesti prosti oști povești ivești împleti găti rosti neliniști albești vesti caști adăposti pluti prevesti turti pofti sminti muști învârti îndrăgosti pățești căști răzvrăti golești șopti unelti moldovenești scuti necinsti contești izbuti amărăști negrești pitești cleveti vești clăti ciocănești ținti propti cotești cești piti cosești năpusti converti scrânti răsti onești porcești obști trânti ispiti făurești starosti învesti perverti tanti investi țigănești bălăbănești răsplăti piști aținti ăști anoști pungești sorti boțești cernești ruginești chiti pleoști speti țuști clinti posti feti cârti opinti bolti tăști ghionti travesti păști popești opreliști oltenești despleti frățești ciomăgești reaminti cănești nunti fetești îmblăti staniști iuști priponești ciunti drăgosti obrinti înghionti învești chifti coșești romanești blești prociti musti crăiești borti inverti huști păunești văcărești sfeti fuști oțeti anabaptiști răpști murgești interverti plăști lehămeti agesti stărosti ciocârti morești zărăsti cafti hârsești zăsti dezmiriști anosti reciti rătuti zăleti pocâlti graffiti însuti movilești basiști reconverti hăști hăti clefeti iepurești bălti tiști pachești morărești crețești haiti penalti răsciti ralanti repovesti bonti confeti pomosti prești răsști reinvesti hărhăti comati țâști heliaști câști rudiști hârști vârști țâști-bâști
Sus

Definiții din DEX:

ROÁTĂ1, roți, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. ◊ Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. ◊ Expr. roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Roată de cașcaval. Roată de frânghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. ◊ (Adverbial) Ședeau roată în jurul focului. 6. Mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. ◊ Expr. A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. ♦ Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. ◊ Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în evul mediu. [Pl. și: roate] – Lat. rota.

ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotație. ♦ Refl. (Pop.) A dansa mișcându-se în cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. Refl. A se învârti împrejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu în preajma cuiva, căutând să-i câștige simpatia, bunăvoința. 6. Tranz. A-și plimba ochii, privirea în toate părțile, de jur împrejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A învârti în aer, deasupra capului o armă, un baston etc. 8. Refl. și tranz. (Despre păsări) A-și desface penele cozii și aripile (în perioada împerecherii); a (se) înfoia. [Var.: (rar) rotá vb. I] – Din roată.

ROÁT//Ă1 roţi f. 1) Parte a unui vehicul, în formă de cerc, care se învârteşte în jurul unei osii, punând vehiculul în mişcare. ♢ A fi cu trei ~e la car a fi smintit. A pune pe ~e a face ceva să funcţioneze normal. A merge ca pe ~e a se desfăşura bine. A fi a cincea ~ la căruţă a fi de prisos. (A fi) cât ~a carului (a fi) foarte mare. A-i lua cuiva boii de la ~e a ruina pe cineva. ~a vremii (sau ~a lumii) mersul evenimentelor. S-a întors ~a se spune despre o situaţie, care s-a schimbat radical. 2) Organ dintr-un sistem tehnic, de formă circulară, care se roteşte în jurul unei axe şi serveşte la transmiterea unei mişcări de rotaţie. ~a morii. 3) Obiect sau produs fabricat în formă de cerc. ~ de frânghie. ~ de caşcaval. ♢ ~a norocului obiect în formă de cerc, la jocurile de hazard, pe care sunt indicate numerele câştigătoare. 4) (în evul mediu) Instalaţie de tortură şi de execuţie a osândiţilor. A trage pe ~. 5) Figură în formă de cerc. ♢ A face ~ în jurul cuiva a înconjura pe cineva. A se strânge ~ a forma un cerc. 6) Mişcare circulară; rotire; rotocol. ♢ A se duce de-a ~a a se rostogoli. [G.-D. roţii; în expresii şi roate] /<lat. rota

ROÁT//Ă2 ~e f. înv. Subdiviziune militară cu un efectiv egal aproximativ cu o companie. /<rus., pol. rota

A ROT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se rotească. 2) (frânghii, sârme etc.) A înfăşura în formă de roată; a face colac. /Din roată

A SE ROT//Í mă ~ésc intranz. 1) A descrie mişcări circulare; a se rostogoli. 2) fig. A se învârti mereu în căutarea unui profit. /Din roată

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ROÁTĂ s. v. bătător, bot, companie, depănătoare, rât, vârtelniţă.

ROÁTĂ s., adv. 1. s. v. disc. 2. s. v. cerc. 3. adv. circular. (Priveşte ~.)

ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.002s