Cuvinte care rimează cu "roaba": (vezi și roabă)

Sus

Rime de gradul 1:

cosoroaba zdroaba coștoroaba

Sus

Rime de gradul 2:

boaba podoaba neghioaba gloaba scoaba cocioaba snoaba zgârcioaba

Sus

Rime de gradul 3:

araba silaba graba treaba baba laba aba degeaba șvaba taraba caraba monosilaba haraba ohaba decasilaba dodecasilaba geaba polaba talaba

Sus

Rime de gradul 4:

schimba porumba limba vorba iarba alba proba slujba curba toba paguba soba strâmba barba aproba ba buba bomba coliba plimba îngloba întreba vrajba holba dezaproba îmbiba salba inhiba scârba serba turba ciorba gamba sârba reproba preschimba înșuruba huluba sucomba perturba duba amiba masturba îmbuiba naiba jalba înjgheba gheba stamba tromba lamba halba zgaiba plomba nalba tuba garderoba tolba catacomba exacerba roiba cujba tumba hecatomba hruba roba tulumba drâmba cloamba soarba boamba șuba trâmba diatriba rumba jamba incumba hiba conturba încuiba recurba jimba dezbumba coarba incuba deșuruba îmbumba samba guba încujba șaiba leoarba engoba zurba rubarba flamba scoroamba izba columba broajba jerba intuba înierba sturluiba loba exhiba lodba deroba autoduba marimba alimba scroamba ujba metalimba dezinhiba teorba saxotromba surplomba cuiba subarba angoba contraproba selba incurba burba solba reînșuruba contracurba

Sus

Definiții din DEX:

ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ.

ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.

ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.

ROB (roábă (robi, roábe) m. şi f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă totală de un stăpân; sclav; serv; şerb. ♢ Calea (sau Drumul)-~ilor constelaţie constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care munceşte din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă şi execută orbeşte ordinele cuiva; sclav. ♢ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)

ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)

ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)

Sus

Cuvinte vecine:

rițuitului rițuită rițuiși rițuiți rițul rițului rițuri rițurile rițurilorroabaroabe roabei roabele roabelor roabă roade roadele roadelor roadem roadere