Cuvinte care rimează cu pus; rime cu pus
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "pus":

Sus

Rime de gradul 3:

dispus impus expus compus supus spus depus propus presupus opus descompus suprapus transpus apus indispus repus răpus predispus interpus juxtapus postpus nespus prepus corpus recompus antepus nesupus campus lupus supraexpus contrapus superpus nepus subexpus branchipus mesohippus papus
Sus

Rime de gradul 4:

produs sus redus reprodus dus distrus introdus rus adus inclus plus exclus dedus repaus virus fus indus sedus anus ambitus surplus minus sinus humus tonus hindus lotus mucus fetus mus cactus conclus bambus ficus rebus primus cumulus detritus presus terminus humerus ictus turnus cubitus papirus stratus bielorus status habitus cosinus argus favus radius talus subprodus grus retradus trombus talamus timus cirus lapsus maus ultravirus clavus vitellus intrus embolus asparagus nauplius calamus solidus varus nonius ulcus abstrus rictus calus ileus nimbus plusprodus angelus fucus altocumulus antivirus valgus tractus hipotalamus altostratus raptus negus homunculus trismus nimbostratus electrotonus tarabulus servus exitus țuhaus volvulus semiprodus pemfigus mixovirus tofus platfus stratocumulus cumulostratus panus ribovirus nistagmus cumulonimbus ortotonus cirostratus cirocumulus macairodus velicorus draifus opistotonus șlus hocus-pocus
Sus

Definiții din DEX:

PÚNE, pun, vb. III. 1. A așeza, a instala, a plasa într-un loc. ◊ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăți situația. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umărul = a-și aduce contribuția la o acțiune; a contribui. A(-și) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenția de a..., a plănui, a decide. A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-și înșela soțul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuție. Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui. A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje). ♦ Tranz. A întinde, a expune. ◊ Expr. A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenția, a aduce la cunoștință. ♦ Refl. A se depune, a se așterne; fig. a începe, a se ivi. S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă. 3. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atârna, a agăța. 4. Tranz. A face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa. ◊ Expr. A pune caii = a înhăma. A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna. 5. Tranz. și refl. A(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța. 6. Tranz. A depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori bănești. ◊ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune preț = a oferi un preț mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a sta împotrivă. Te pui pentru un fleac! ◊ Expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze. 9. Refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (de) față sau față în față = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuți. 12. Refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „pe”) A începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva. ◊ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (Reg.) A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata să... (Tranz.) A-și pune puterea sau (toate) puterile = a-și da toată silința, a se strădui. 13. Tranz. (În loc. și expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaște valoarea, însușirile). A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stăvili. A pune în primejdie = a primejdui. A-și pune nădejdea (sau speranța, credința) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune grabă = a se grăbi. A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva. A pune la îndoială = a se îndoi. A pune la socoteală = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscălitura = a iscăli. A pune rămășag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. și: (reg.) pui] – Lat. ponere.

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.

A PÚNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a aşeza. ~ stiloul pe carte. ~ paltonul pe umerar. ~ copilul în cărucior. ♢ ~ (sau a aşterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. ~ piciorul în prag v. PICIOR. ~ pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. ~ în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). ~ ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. ~ (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăţie. ~ umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-şi ~ în gând a intenţiona. ~ problema a atrage atenţia asupra unei probleme. ~ la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-şi ~ minţile (sau creierul) în mişcare a se gândi mai adânc; a-şi concentra gândul. ~ (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acţioneze; a zori. A-şi ~ (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viaţa. A-şi ~ viaţa în primejdie v. VIAŢĂ. ~ (ceva) la inimă v. INIMĂ. ~(ceva) în gură v. GURĂ. ~ beţe în roate v. BĂŢ. Unde mai pui că ... dacă mai ei la socoteală şi ... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcţie); a numi. ~ şef de secţie. ~ bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). ~ cartofi pentru sămânţă. ♢ ~ mână de la mână v. MÂNĂ. ~ deoparte a ascunde cu un anumit scop. ~ preţ a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte) A potrivi pe corp. A-şi ~ căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). ~ aţă în ac. ♢ ~ masa a pregăti şi a aşeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. ~ cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. ~ (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (seminţe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (fiinţe) A determina la o acţiune (prin constrângere). ~ să citească. ~ să mănânce. ♢ ~ (cuiva) unghia în gât a forţa să acţioneze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanţe) A adăuga ca ingredient. ~ sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) ~ în circulaţie. ~ la vot. ♢ ~ la bătaie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăţi) ~ bir. ~ impozit. ~ vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiţii speciale) ~ în inferioritate. ~ în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) ~ amendă a amenda. ~ diagnosticul a diagnostica. ~ în valoare a valora. ~ rămăşag (sau pariu) a paria. ~ nume a numi. ~ poreclă a porecli. ~ stavilă a stăvili. ~ stăpânire a stăpâni. ~ la adăpost a adăposti. ~ la cântar a cântări. ~ la cazne a căzni. ~ la încercare a încerca. ~ la socoteală a socoti. ~ capăt (sau sfârşit) a sfârşi. ~ iscălitura a iscăli. ~ în loc a înlocui. ♢ A-şi ~ capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere

A SE PÚNE mă pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a şedea; a se aşeza. ♢ ~ bine pe lângă (sau cu) cineva a căuta să obţină avantaje prin linguşire. 2) (despre substanţe pulverulente) A se aşeza pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne. S-a pus praf pe sticlă. 3) pop. A sta împotrivă; a se împotrivi; a se opune. ♢ ~ în poară v. POARĂ. ~ (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lăsa pe cineva să treacă; b) a încurca pe cineva să realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparaţie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzătoare. II. (în îmbinări sugerând ideea de antrenare în ceva) ~ pe lucru. ~ pe gânduri. ~ pe râs. ~ pe plâns. ♢ ~ cu gura pe cineva a cicăli pe cineva. /<lat. ponere

PUS púsă (puşi, púse) v. A PUNE. ♢ A aştepta cu masa pusă (sau întinsă) a) a aştepta cu masa pregătită; b) a aştepta cu bunăvoinţă, cu bucurie. /v. a pune

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

PÚNE vb. 1. v. culca. *2. (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se ~ pe carte, pe învăţătură) 3. a aşeza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 5. v. depune. 6. v. plasa. 7. v. aranja. 8. v. aşterne. 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai în buzunare.) *11. (fig.) a se lăsa. (S-a ~ o iarnă grea.) 12. v. urca. 13. v. turna. 14. v. întinde. 15. v. împrăştia. 16. a adăuga. (~ puţină sare la supă.) 17. v. ascunde. 18. v. aplica. 19. a aplica, a prinde. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 20. v. coase. 21. v. rezema. 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casă.) 23. v. înhăma. 24. v. înjuga. 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 27. v. încălţa. 28. v. planta. 29. v. semăna. 30. v. băga. 31. v. încuia. 32. v. închide. 33. v. alege. 34. v. înscăuna. 35. v. desemna. 36. v. indica. 37. v. fixa. 38. v. compara. 39. v. întrece. 40. v. începe.

PÚNE vb. v. aşeza, pierde, sta, şedea.

PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Îl aşteaptă cu masa ~.)

PUS s. 1. v. plantare. 2. v. semănat.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.002s