Cuvinte care rimează cu pune; rime cu pune
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "pune":

Sus

Rime de gradul 2:

dispune spune presupune opune compune propune expune supune impune depune descompune apune transpune suprapune indispune repune răpune interpune predispune prepune juxtapune postpune recompune antepune supraexpune contrapune superpune subexpune
Sus

Rime de gradul 3:

regiune dimensiune cărbune bune noțiune porțiune presiune comune adune acțiune afecțiune chestiune funcțiune rațiune secțiune televiziune scaune diviziune leziune tensiune rugăciune pasiune nebune stațiune națiune succesiune misiune emisiune brune cunune tracțiune profesiune pășune tune uniune depresiune viziune minune prune subdiviziune infracțiune sune formațiune eroziune înșelăciune alune operațiune daune slăbiciune fracțiune versiune răzbune confesiune reuniune posesiune promisiune locuțiune instrucțiune faune dune june înțelepciune fuziune variațiune transmisiune aluviune perfecțiune răsune ablațiune vioiciune stricăciune repeziciune narațiune sancțiune aversiune conexiune flexiune coroziune interacțiune gestiune lagune ascensiune amărăciune extensiune oportune expansiune concrețiune tribune agresiune inflexiune strune procesiune legiune previziune rebeliune tăciune permisiune mențiune imperfecțiune torsiune ficțiune perversiune fricțiune inoportune detune imune lacune disensiune sesiune incursiune omisiune mișune suspiciune inversiune adeziune fisiune digresiune coeziune ranchiune mătrăgune cauțiune plecăciune regresiune distorsiune uscăciune diversiune radiodifuziune compresiune opțiune ceaune defecțiune străbune cesiune pensiune încunune deșertăciune sciziune invențiune privațiune prospecțiune facțiune concesiune loțiune joncțiune căpșune opresiune intruziune contagiune migrațiune deșteptăciune importune moliciune incluziune ocluziune compasiune radioemisiune nune stagiune aserțiune arvune putreziciune reacțiune detențiune abraziune zăbune mortăciune difuziune comuniune dicțiune recesiune coliziune represiune urâciune cătune genune anexiune secesiune moțiune rune alocuțiune închinăciune consemnațiune delațiune hipertensiune comisiune înstrune conversiune efuziune sfiiciune repercusiune sălbăticiune perciune impulsiune transgresiune admisiune lecțiune evaziune inacțiune imersiune confuziune eliziune spurcăciune extruziune imixtiune clarviziune convicțiune deflexiune recluziune contorsiune cremațiune deriziune goliciune expozițiune comprehensiune indiviziune aprehensiune decompresiune remisiune aspersiune hipotensiune excluziune înecăciune abolițiune abstențiune consune prădăciune radiotransmisiune grăsune complexiune micțiune sufuziune prevaricațiune putrejune retroacțiune absciziune zburdăciune ecloziune băune supratensiune indicțiune submersiune eluțiune abluțiune uzurpațiune devoțiune evicțiune profuziune recțiune pulsiune coraziune saune persuasiune fluxiune preterițiune sedițiune neagresiune elocuțiune poțiune interconexiune stricțiune îngropăciune tipodimensiune vexațiune retrocesiune damnațiune microfaune reconversiune benedicțiune falune iertăciune autogestiune reprehensiune demolițiune reconvențiune resciziune propensiune concusiune telescaune injoncțiune convocațiune împuțiciune nervațiune reprobațiune interlocuțiune profanațiune eluviune depravațiune extorsiune microstagiune devoluțiune incorecțiune admonițiune teleemisiune retrospecțiune genuflexiune trisecțiune subversiune absoluțiune împăcăciune retroversiune reversiune fotoemisiune măscăriciune supresiune secăciune emersiune turbăciune limpeziciune deplețiune conservațiune obversiune partițiune fonațiune elecțiune repejune supraimpresiune retrogresiune redempțiune miaune suprafuziune coluziune evulsiune cocțiune sustracțiune neoportune sumisiune solifluxiune însurăciune contențiune aflicțiune agnațiune perempțiune accesiune radiostațiune subtensiune albiciune păune derogațiune descensiune iepșune lesniciune intercesiune mătăciune tergiversațiune presesiune ingresiune obtuziune redhibițiune mâhniciune suprapresiune uzucapiune probațiune emoncțiune recognițiune coposesiune reducțiune amplexiune scheaune interversiune importațiune evecțiune degresiune simțiciune volițiune magnetostricțiune expuncțiune inflicțiune antifricțiune ornitofaune introgresiune cogestiune monițiune hipotracțiune retorsiune eversiune extraversiune ecluziune subpresiune interpretațiune stârpiciune mixtiune autotracțiune adempțiune readune îngălăciune isteciune transsubstanțiațiune extroversiune adjoncțiune incomprehensiune ihtiofaune crudiciune contrapresiune pârâciune detorsiune introversiune demipensiune misdiviziune preempțiune intensiune electrostricțiune preabune fideiusiune prelecțiune amărătăciune răpciune
Sus

Rime de gradul 4:

ordine mâne line cine carne semne câine sine bine mine atitudine margine rămâne origine pene persoane conține desene menține provine aparține imagine vine susține obține fine organe ține deține reține întreține aține grâne asemene pâine pepene milioane rușine altitudine taine doamne așterne șine ciorchine dezordine stamine bastoane subordine aptitudine pieptene cerne bomboane previne germene cazane abține amplitudine marne lene mărăcine corectitudine cane eoliene discerne mane filoane brahmane funingine alene retine mâine cremene certitudine galoane izmene sânziene sabine cetone similitudine none latitudine tine cabaline cicerone dine liane promptitudine amazoane aldine incertitudine pecingine arcane zorzoane sirene șoimane cârne longitudine oricine medalioane lucerne gorgone multitudine vicisitudine înșine menghine incorectitudine hertziene pectine gratitudine plenitudine macaroane camene platitudine solicitudine tarsiene ozene olefine lesne moșmoane rovine bantustane magnitudine exactitudine beatitudine ingratitudine sene megatone alchene decrepitudine deșterne ondine bubaline solitudine hipercorectitudine izocrone habitudine desuetudine consuetudine flavone cavicorne poimâine terpene rectitudine gălățene naftene inaptitudine fiecine servitudine advoane indamine frățâne platirine suine rodine protamine caudine egipțiene pane neordine necorectitudine verosimilitudine radine oarecine turpitudine orișicine gliadine mansuetudine consimilitudine tătâne polimixine pesemne hebetudine prolegomene neștine concretitudine nemargine casone completitudine colatitudine oareșicine koine inchietudine trifoliene disimilitudine lasitudine fitecine răspoimâine
Sus

Definiții din DEX:

PÚNE, pun, vb. III. 1. A așeza, a instala, a plasa într-un loc. ◊ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăți situația. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umărul = a-și aduce contribuția la o acțiune; a contribui. A(-și) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenția de a..., a plănui, a decide. A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-și înșela soțul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuție. Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui. A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje). ♦ Tranz. A întinde, a expune. ◊ Expr. A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenția, a aduce la cunoștință. ♦ Refl. A se depune, a se așterne; fig. a începe, a se ivi. S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă. 3. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atârna, a agăța. 4. Tranz. A face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa. ◊ Expr. A pune caii = a înhăma. A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna. 5. Tranz. și refl. A(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța. 6. Tranz. A depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori bănești. ◊ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune preț = a oferi un preț mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a sta împotrivă. Te pui pentru un fleac! ◊ Expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze. 9. Refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (de) față sau față în față = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuți. 12. Refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „pe”) A începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva. ◊ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (Reg.) A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata să... (Tranz.) A-și pune puterea sau (toate) puterile = a-și da toată silința, a se strădui. 13. Tranz. (În loc. și expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaște valoarea, însușirile). A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stăvili. A pune în primejdie = a primejdui. A-și pune nădejdea (sau speranța, credința) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune grabă = a se grăbi. A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva. A pune la îndoială = a se îndoi. A pune la socoteală = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscălitura = a iscăli. A pune rămășag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. și: (reg.) pui] – Lat. ponere.

A PÚNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a aşeza. ~ stiloul pe carte. ~ paltonul pe umerar. ~ copilul în cărucior. ♢ ~ (sau a aşterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. ~ piciorul în prag v. PICIOR. ~ pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. ~ în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). ~ ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. ~ (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăţie. ~ umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-şi ~ în gând a intenţiona. ~ problema a atrage atenţia asupra unei probleme. ~ la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-şi ~ minţile (sau creierul) în mişcare a se gândi mai adânc; a-şi concentra gândul. ~ (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acţioneze; a zori. A-şi ~ (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viaţa. A-şi ~ viaţa în primejdie v. VIAŢĂ. ~ (ceva) la inimă v. INIMĂ. ~(ceva) în gură v. GURĂ. ~ beţe în roate v. BĂŢ. Unde mai pui că ... dacă mai ei la socoteală şi ... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcţie); a numi. ~ şef de secţie. ~ bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). ~ cartofi pentru sămânţă. ♢ ~ mână de la mână v. MÂNĂ. ~ deoparte a ascunde cu un anumit scop. ~ preţ a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte) A potrivi pe corp. A-şi ~ căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). ~ aţă în ac. ♢ ~ masa a pregăti şi a aşeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. ~ cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. ~ (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (seminţe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (fiinţe) A determina la o acţiune (prin constrângere). ~ să citească. ~ să mănânce. ♢ ~ (cuiva) unghia în gât a forţa să acţioneze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanţe) A adăuga ca ingredient. ~ sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) ~ în circulaţie. ~ la vot. ♢ ~ la bătaie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăţi) ~ bir. ~ impozit. ~ vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiţii speciale) ~ în inferioritate. ~ în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) ~ amendă a amenda. ~ diagnosticul a diagnostica. ~ în valoare a valora. ~ rămăşag (sau pariu) a paria. ~ nume a numi. ~ poreclă a porecli. ~ stavilă a stăvili. ~ stăpânire a stăpâni. ~ la adăpost a adăposti. ~ la cântar a cântări. ~ la cazne a căzni. ~ la încercare a încerca. ~ la socoteală a socoti. ~ capăt (sau sfârşit) a sfârşi. ~ iscălitura a iscăli. ~ în loc a înlocui. ♢ A-şi ~ capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere

A SE PÚNE mă pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a şedea; a se aşeza. ♢ ~ bine pe lângă (sau cu) cineva a căuta să obţină avantaje prin linguşire. 2) (despre substanţe pulverulente) A se aşeza pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne. S-a pus praf pe sticlă. 3) pop. A sta împotrivă; a se împotrivi; a se opune. ♢ ~ în poară v. POARĂ. ~ (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lăsa pe cineva să treacă; b) a încurca pe cineva să realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparaţie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzătoare. II. (în îmbinări sugerând ideea de antrenare în ceva) ~ pe lucru. ~ pe gânduri. ~ pe râs. ~ pe plâns. ♢ ~ cu gura pe cineva a cicăli pe cineva. /<lat. ponere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

PÚNE vb. 1. v. culca. *2. (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se ~ pe carte, pe învăţătură) 3. a aşeza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 5. v. depune. 6. v. plasa. 7. v. aranja. 8. v. aşterne. 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai în buzunare.) *11. (fig.) a se lăsa. (S-a ~ o iarnă grea.) 12. v. urca. 13. v. turna. 14. v. întinde. 15. v. împrăştia. 16. a adăuga. (~ puţină sare la supă.) 17. v. ascunde. 18. v. aplica. 19. a aplica, a prinde. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 20. v. coase. 21. v. rezema. 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casă.) 23. v. înhăma. 24. v. înjuga. 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 27. v. încălţa. 28. v. planta. 29. v. semăna. 30. v. băga. 31. v. încuia. 32. v. închide. 33. v. alege. 34. v. înscăuna. 35. v. desemna. 36. v. indica. 37. v. fixa. 38. v. compara. 39. v. întrece. 40. v. începe.

PÚNE vb. v. aşeza, pierde, sta, şedea.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.021s