Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "prosti": (vezi și proști)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
cinsti
povesti
vesti
prevesti
necinsti
năpusti
răsti
învesti
investi
travesti
musti
agesti
zărăsti
zăsti
repovesti
reinvesti
SusRime de gradul 4:
românești
miști
ești
lungești
micești
ști
grecești
guști
proști
privești
pești
socoti
domnești
citi
plăti
pregăti
aminti
paști
bărbătești
bănești
puști
liniști
oști
povești
ivești
împleti
găti
roti
neliniști
albești
caști
pluti
turti
pofti
ocroti
sminti
muști
învârti
pățești
căști
răzvrăti
golești
șopti
unelti
moldovenești
scuti
contești
izbuti
amărăști
negrești
pitești
cleveti
vești
clăti
nesocoti
ciocănești
clocoti
ținti
propti
cotești
coti
cești
piti
cosești
converti
scrânti
onești
porcești
obști
trânti
ispiti
făurești
perverti
tanti
țigănești
bălăbănești
răsplăti
piști
șușoti
forfoti
aținti
ăști
anoști
pungești
sorti
piroti
boțești
cernești
ruginești
chiti
pleoști
speti
țuști
picoti
clinti
feti
cârti
opinti
bolti
tăști
ghionti
păști
popești
opreliști
oltenești
despleti
frățești
ciomăgești
șopoti
reaminti
cănești
chicoti
nunti
fetești
îmblăti
staniști
iuști
priponești
ciunti
obrinti
înghionti
boboti
învești
chifti
roboti
coșești
romanești
hohoti
ropoti
blești
tropoti
prociti
crăiești
borti
inverti
huști
păunești
văcărești
sfeti
fuști
oțeti
anabaptiști
răpști
murgești
interverti
plăști
lehămeti
chioti
ciocârti
morești
cafti
hârsești
dezmiriști
reciti
rătuti
zăleti
pocâlti
graffiti
zopoti
însuti
movilești
basiști
reconverti
hăști
hăti
clefeti
îngloti
țipoti
iepurești
bălti
tiști
pachești
morărești
crețești
haiti
penalti
răsciti
cârcoti
moșcoti
ralanti
mihoti
bonti
confeti
prești
loloti
răsști
hărhăti
comati
țâști
heliaști
câști
rudiști
coroti
hârști
vârști
țâști-bâști
Sus
Sus
Definiții din DEX:
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.
PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”.
PROST1 adv. În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam ~. /<sl. prostu
PROST2 proástă (proşti, proáste) şi substantival 1) (despre persoane sau despre manifestări ale lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; netot; neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ♢ Dă în gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ şi jumătate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de rând. ♢ Soldat ~ soldat fără grad. 3) înv. Care nu ştie carte; neştiutor de carte; neînvăţat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situaţii, ştiri etc.) Care provoacă neplăcere, nemulţumire; care supără; supărător. ♢ Glumă proastă glumă care nu stârneşte râsul, ci jigneşte. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerinţelor unei specialităţi; necalificat; nepregătit. /<sl. prostu
A PROST//Í ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înşelând). /Din prost
A SE PROST//Í mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenţa; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”.
PROST1 adv. În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam ~. /<sl. prostu
PROST2 proástă (proşti, proáste) şi substantival 1) (despre persoane sau despre manifestări ale lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; netot; neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ♢ Dă în gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ şi jumătate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de rând. ♢ Soldat ~ soldat fără grad. 3) înv. Care nu ştie carte; neştiutor de carte; neînvăţat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situaţii, ştiri etc.) Care provoacă neplăcere, nemulţumire; care supără; supărător. ♢ Glumă proastă glumă care nu stârneşte râsul, ci jigneşte. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerinţelor unei specialităţi; necalificat; nepregătit. /<sl. prostu
A PROST//Í ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înşelând). /Din prost
A SE PROST//Í mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenţa; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
Sus
Sinonime:
PROST adj. v. banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit, nevinovat, obişnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.
PROST adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşman, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) 2. adj. v. naiv. 3. adj., s. v. incult. 4. adj., s. v. incapabil. 5. adj. v. netalentat. 6. adj. v. nereuşit. 7. adv. v. anapoda. 8. adj. v. inferior. 9. adj. v. nefavorabil. 10. adj. v. redus. 11. adj., adv. v. incorect. 12. adj. v. greu. 13. adj. v. neplăcut. 14. adj. v. rău. 15. adv. v. rău. 16. adv. insuficient, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.)
PROST adv. v. drept, perpendicular, vertical.
PROST s. v. iobag, rumân, şerb, vecin.
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înşela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerşi, demisiona, milogi.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)PROST adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.
PROST adj., s., adv. 1. adj., s. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. şi pop.) năuc, (pop. şi fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. şi reg.) nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. şi fam.) şui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleţ, (Mold.) cherapleş, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. şi Olt.) lud, (Transilv. şi Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. şi Maram.) şuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăşman, (prin Olt. şi Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleţ, găgăuţă, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai eşti, amice, de-ai putut să faci aşa ceva!) 2. adj. v. naiv. 3. adj., s. v. incult. 4. adj., s. v. incapabil. 5. adj. v. netalentat. 6. adj. v. nereuşit. 7. adv. v. anapoda. 8. adj. v. inferior. 9. adj. v. nefavorabil. 10. adj. v. redus. 11. adj., adv. v. incorect. 12. adj. v. greu. 13. adj. v. neplăcut. 14. adj. v. rău. 15. adv. v. rău. 16. adv. insuficient, puţin, rău. (O muncă ~ plătită.)
PROST adv. v. drept, perpendicular, vertical.
PROST s. v. iobag, rumân, şerb, vecin.
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înşela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerşi, demisiona, milogi.