Cuvinte care rimează cu proba; rime cu proba
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "proba": (vezi și probă)

Sus

Rime de gradul 1:

aproba dezaproba reproba contraproba
Sus

Rime de gradul 2:

garderoba roba deroba
Sus

Rime de gradul 3:

soba toba îngloba hidrofoba xenofoba engoba loba galofoba slavofoba necrofoba angoba
Sus

Rime de gradul 4:

araba porumba schimba limba silaba boaba vorba alba iarba curba podoaba slujba graba treaba paguba strâmba buba bomba ba baba barba plimba întreba roaba laba coliba îmbiba salba vrajba holba scârba inhiba serba gloaba gamba turba ciorba sârba aba degeaba preschimba înșuruba sucomba perturba huluba duba taraba amiba jalba îmbuiba masturba stamba gheba înjgheba scoaba tromba caraba naiba tuba lamba nalba halba cocioaba zgaiba plomba tolba catacomba exacerba cujba roiba tumba cloamba soarba drâmba hecatomba boamba șuba hruba tulumba cosoroaba rumba monosilaba trâmba diatriba jamba incumba conturba hiba jimba încuiba recurba coarba incuba dezbumba deșuruba îmbumba guba încujba samba șaiba zurba haraba leoarba izba columba rubarba zgârcioaba flamba scoroamba jerba sturluiba intuba broajba înierba exhiba lodba ohaba scroamba autoduba alimba marimba metalimba dezinhiba ujba teorba saxotromba zdroaba surplomba subarba cuiba coștoroaba selba incurba burba solba reînșuruba geaba contracurba polaba talaba
Sus

Definiții din DEX:

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.

PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).

PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect şi de bună-credinţă; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus

A PROB//Á ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerinţe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare

PRÓB//Ă ~e f. 1) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acţiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerinţe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiţii sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanţă după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eşantion. [G.-D. probei] /<lat. proba

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.

PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a în-cerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.)

PROBÁ vb. v. învăţa, memora, memoriza, repeta.

PRÓBĂ s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probaţiune. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 5. v. verificare. 6. v. experiment. 7. (MAT.) verificare. (~ unei împărţiri.) 8. v. analiză. 9. v. examen. 10. v. mostră. 11. v. eşantion.

PRÓBĂ s. v. corectură, repetiţie.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.002s