Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "proba": (vezi și probă)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
araba
porumba
schimba
limba
silaba
boaba
vorba
alba
iarba
curba
podoaba
slujba
graba
treaba
paguba
strâmba
buba
bomba
ba
baba
barba
plimba
întreba
roaba
laba
coliba
îmbiba
salba
vrajba
holba
scârba
inhiba
serba
gloaba
gamba
turba
ciorba
sârba
aba
degeaba
preschimba
înșuruba
sucomba
perturba
huluba
duba
taraba
amiba
jalba
îmbuiba
masturba
stamba
gheba
înjgheba
scoaba
tromba
caraba
naiba
tuba
lamba
nalba
halba
cocioaba
zgaiba
plomba
tolba
catacomba
exacerba
cujba
roiba
tumba
cloamba
soarba
drâmba
hecatomba
boamba
șuba
hruba
tulumba
cosoroaba
rumba
monosilaba
trâmba
diatriba
jamba
incumba
conturba
hiba
jimba
încuiba
recurba
coarba
incuba
dezbumba
deșuruba
îmbumba
guba
încujba
samba
șaiba
zurba
haraba
leoarba
izba
columba
rubarba
zgârcioaba
flamba
scoroamba
jerba
sturluiba
intuba
broajba
înierba
exhiba
lodba
ohaba
scroamba
autoduba
alimba
marimba
metalimba
dezinhiba
ujba
teorba
saxotromba
zdroaba
surplomba
subarba
cuiba
coștoroaba
selba
incurba
burba
solba
reînșuruba
geaba
contracurba
polaba
talaba
Sus
Sus
Definiții din DEX:
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).
PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect şi de bună-credinţă; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus
A PROB//Á ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerinţe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare
PRÓB//Ă ~e f. 1) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acţiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerinţe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiţii sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanţă după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eşantion. [G.-D. probei] /<lat. proba
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve).
PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect şi de bună-credinţă; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus
A PROB//Á ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerinţe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare
PRÓB//Ă ~e f. 1) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; mărturie. 2) Acţiune prin care se constată dacă cineva sau ceva corespunde anumitor cerinţe; încercare. 3) Fiecare dintre etapele unui examen. 4) Întrecere în cadrul unei competiţii sau al unui gen de sport. 5) Parte dintr-un material sau dintr-o substanţă după care se poate stabili calitatea întregului; mostră; eşantion. [G.-D. probei] /<lat. proba
Sus
Sinonime:
PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a în-cerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.)
PROBÁ vb. v. învăţa, memora, memoriza, repeta.
PRÓBĂ s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probaţiune. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 5. v. verificare. 6. v. experiment. 7. (MAT.) verificare. (~ unei împărţiri.) 8. v. analiză. 9. v. examen. 10. v. mostră. 11. v. eşantion.
PRÓBĂ s. v. corectură, repetiţie.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a în-cerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susţine. (Şi-a ~ temeinic ideile.)
PROBÁ vb. v. învăţa, memora, memoriza, repeta.
PRÓBĂ s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. 3. (JUR.) dovadă, mărturie, probaţiune. (O ~ adusă în sprijinul împricinatului.) 4. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul...) 5. v. verificare. 6. v. experiment. 7. (MAT.) verificare. (~ unei împărţiri.) 8. v. analiză. 9. v. examen. 10. v. mostră. 11. v. eşantion.
PRÓBĂ s. v. corectură, repetiţie.