Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "prim":
SusRime de gradul 2:
exprim
oprim
imprim
comprim
suprim
asuprim
asprim
reprim
deprim
poprim
înăsprim
decomprim
reimprim
teleimprim
SusRime de gradul 3:
întărim
referim
urmărim
descoperim
suferim
acoperim
sărim
mărim
murim
oferim
dorim
diferim
sărbătorim
sporim
boierim
pierim
cucerim
găurim
conferim
căsătorim
ferim
murdărim
lămurim
zorim
răsărim
aburim
înflorim
tipărim
cântărim
călugărim
călătorim
nimerim
felurim
păstorim
datorim
flecărim
surim
negustorim
hoinărim
aurim
zărim
gospodărim
preamărim
batjocorim
nutrim
negrim
ponegrim
bulgărim
feciorim
acrim
adeverim
călărim
copilărim
stingherim
bărbierim
mândrim
albăstrim
pângărim
pescărim
bătătorim
făurim
rărim
meșteșugărim
înnegrim
întipărim
opărim
șmecherim
împietrim
umbrim
țărmurim
măcelărim
dogorim
răcorim
tâlhărim
întrezărim
muierim
nedumerim
înmărmurim
înăcrim
năzărim
meșterim
deferim
tresărim
cuibărim
fugărim
smerim
prizărim
slugărim
jigărim
păturim
văicărim
cerșetorim
căpriorim
cositorim
sihăstrim
împăturim
înstărim
împădurim
despădurim
zgândărim
bucherim
plugărim
frunzărim
școlărim
dumerim
ctitorim
morărim
rupturim
redescoperim
măscărim
păcurărim
recucerim
minerim
potlogărim
înrâurim
maimuțărim
horim
gângurim
chiaburim
împroprietărim
întinerim
nemurim
ștrengărim
sorim
buzunărim
grădinărim
însorim
retipărim
despăturim
trântorim
lăstărim
șucărim
agerim
măiestrim
văcărim
prigorim
luntrim
adumbrim
zăhărim
țăndărim
huzurim
titirim
bălăcărim
băjenărim
zburăturim
mărmurim
șupurim
cotărim
împătrim
plutărim
socrim
mărgărim
înnemurim
pușcărim
salahorim
cumetrim
zăcărim
lefterim
șmotrim
bichirim
mucărim
recăsătorim
bleotocărim
zeberim
poftorim
strungărim
mezdrim
clătărim
fățărim
sictirim
doftorim
înaurim
împistrim
cornărim
întraurim
blodogorim
jitărim
pedestrim
încuscrim
desproprietărim
votrim
linciurim
duhorim
ginerim
țintirim
înălbăstrim
văsărim
lingărim
țuicărim
împăpurim
reîntinerim
încumetrim
șoimărim
păpurim
colăcărim
răzorim
țâpurim
cârciumărim
reîmpădurim
deschiaburim
șoricărim
răzmerim
reînflorim
jărim
dvorim
reacoperim
ștempărim
autogospodărim
recântărim
aferim
dezaburim
ad-interim
SusRime de gradul 4:
știm
ultim
chim
folosim
regim
soim
maxim
intim
maritim
sinonim
omonim
optim
poftim
minim
im
behăim
pălim
legitim
anonim
șoim
nostim
unanim
sublim
îngăim
nelegitim
infim
pantomim
mim
toponim
eponim
chelim
clăim
pseudonim
parenchim
ciulim
serafim
penultim
filotim
indrușaim
proxim
heruvim
ilegitim
hârsim
generalisim
antonim
acronim
antepenultim
vicleim
paronim
patronim
chilim
criptonim
serenisim
perimaritim
rarisim
pusilanim
muslim
mezenchim
taxim
matronim
talim
antroponim
ilustrisim
hidronim
clarisim
schizotim
neodim
seim
eteronim
heteronim
etnonim
praseodim
ependim
cvasiunanim
hochim
milesim
moslim
sclerenchim
asteronim
sigurisim
agrominim
hagionim
colenchim
passim
muselim
Sus
Sus
Definiții din DEX:
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém.
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
PRIM ~ă (~i, ~e) şi substantival (în opoziţie cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în faţă (prin importanţă sau valoare); care se află în frunte; fruntaş. ~a impresie. ~ul student. ♢ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuşi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanţă primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din faţă. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, ataşat de cuvântul determinat prin liniuţă) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
PRIM ~ă (~i, ~e) şi substantival (în opoziţie cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în faţă (prin importanţă sau valoare); care se află în frunte; fruntaş. ~a impresie. ~ul student. ♢ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuşi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanţă primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din faţă. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, ataşat de cuvântul determinat prin liniuţă) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
Sus
Sinonime:
PRIM num., adj. 1. num. (înv. şi reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.
PRIM s. (reg.) primblătură. (~ aplicat pe marginea bundiţei.)
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)PRIM s. (reg.) primblătură. (~ aplicat pe marginea bundiţei.)