Cuvinte care rimează cu porți; rime cu porți
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "porți":

Sus

Rime de gradul 1:

suporți porți transporți exporți comporți imporți reporți reexporți reimporți bocaporți
Sus

Rime de gradul 2:

morți sorți torți amorți orți dezmorți consorți ghiborți
Sus

Rime de gradul 3:

împărți împarți parți părți scurți curți cărți desparți fierți despărți cerți incerți hărți ierți terți burți deșerți sparți învârți marți coperți experți inerți alerți ciopârți subîmparți subîmpărți gilberți lamberți ultrascurți nefierți harți savarți mirți reîmpărți supracoperți reîmparți porthărți liberți sesterți hârți anarți răsfierți refierți
Sus

Rime de gradul 4:

bogați plați studiați stricați plăți preoți primiți spuneți îndreptați bucăți indicați păți mați căutați priviți plecați dați dăți repeți scrieți frați sunteți erați roți secarăți scoți greutăți puteți simți poți lați găsiți sfinți distingeți arătați aduceți organizați adunați mărunți unități minți alegeți alți vieți numiți luați iuți mulți jumătăți uniți cureți acordați activități îți bați ți însoți toți paraziți adăugați vedeți păreți trimiteți frunți curați diferiți împărați definiți înmulți plasați înghiți atârnați înveți piepți bălți ascuți tăceți înceți lenți citiți soldați arginți soți colți nunți hoți urați îmbeți muți coți băieți cuminți carbonați șireți copți consimți conți amănunți avânți ameți cerneți îmbogăți poftiți îmbunătăți ceți nemți moți încreți mustăți vineți noutăți însufleți cornuți reciți democrați giganți goniți feți profeți dezminți inteligenți înțelepți afumați puți bolți înfrunți semeți isteți sluți stimați feldspați urlați presimți nedreptăți zimți limbuți îndreptăți favoriți roboți netoți palmați impuți răzleți cărunți îmbucați răsplăți aristocrați asfinți lăți pirați necurați încolți celți însurați dezmeți împuți argați goți cârnați chiți dezvinovăți resimți înrăutăți bâți ponți înteți bonți iezuiți consfinți boți câlți peți arnăuți învinovăți cenți stareți sughiți scopiți șiiți încărunți precupeți chiloți bălțați hăiți nămeți argonauți amuți mulați penați asmuți urâți geți înfrăți târgoveți infanți ghionți ingrați orbalți roșeți învineți ferfeniți șonți amoniți semiți omeți iți ciunți benți procleți ostrogoți înjumătăți îmbucătăți argăți descreți pomeți oricâți vizigoți postați sânți prezidenți aberanți înavuți mâți reînsufleți orbeți hitiți sciți lapiți brizanți mărgăriți sarmați arvaniți hâiți hărăți ocheți sacrați comați troglodiți clorați fosfatați fârtați cupeți căpiți iodați nematelminți adamiți crudități benzoați bicromați crâmpoți nitriți orbălți megleniți picoți vaganți curiați pileați platelminți pazvanți samniți digiți maimuți împărăți citrați trilobiți izraeliți ioaniți ciopăți lapți ghimpați stăreți clopoți împeți coribanți îmbucăți credinți taboriți octupleți ceratiți hotentoți plumbați albuți graptoliți hăți ismailiți metafosfați reîncolți hamiți fărșeroți curuți sumeți labirintodonți galenți ftalați streliți italioți orișicâți helveți
Sus

Definiții din DEX:

POÁRTĂ, porți, s. f. 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura. ◊ Loc. adv. Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum. ◊ Expr. A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea. Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă. A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față). ♦ Intrare într-o cetate sau într-un oraș. ♦ Regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar. ♦ Fig. Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc. 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri; p. ext. casă, gospodărie. ◊ Expr. Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu. ♦ Loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant. 6. (Înv.; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române) Reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; p. ext. Imperiul Otoman. – Lat. porta.

PURTÁ, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (Înv.) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra. ♦ (Despre animale) A trage după sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți. ♦ (Înv. și pop.) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna. ♦ (Pop.) A mânui o unealtă. 3. Tranz. A-și duce sarcina, a avea făt în pântece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a răbda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție. ♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frică de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a moșteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc monumental. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (Refl. impers.) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poarta părul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține. ◊ Expr. A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A deține o funcție, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta răspunderea = a fi răspunzător. 12. Tranz. A întreține, a duce, a susține. ◊ Loc. vb. A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel). – Lat. portare.

POÁRT//Ă porţi f. 1) Deschizătură într-un gard sau zid care face posibilă intrarea într-un spaţiu împrejmuit şi ieşirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care închide această deschizătură. ♢ Din ~ în ~ din casă în casă; la fiecare casă. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a rămâne) ca viţelul la ~ nouă a rămâne dezorientat, uluit în faţa unei situaţii neaşteptate. A bate la toate porţile a se adresa tuturor după ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) într-un oraş sau într-o cetate. 4) Cadru cuprins între două bare verticale unite în partea de sus printr-o orizontală şi închis printr-o plasă, în care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) înv. Curtea sultanului turcesc. ♢ ~a Otomană Imperiul Otoman. 6) Vale îngustă între două şiruri de munţi (prin care trece o apă curgătoare). [G.-D. porţii] /<lat. porta

A PURTÁ port tranz. I. 1) (fiinţe sau lucruri) A deplasa ţinând (în braţe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etc.); a duce. ~ ghiozdanul. ♢ ~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (faţă de cineva). ~ arma a mânui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutăţi de ordin moral) A răbda simţind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura duşmanului. ♢ ~ jugul a fi împilat, exploatat. 3) (fiinţe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a ~t prin multe oraşe. 4) (fiinţe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână. ♢ ~ cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise. 5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur. ♢ ~ sarcină a fi gravidă. 6) (acte, bani etc.) A ţine la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituţiei. ♢ Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu). 8) (corpul sau părţi ale lui) A mişca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziţie în alta; a deplasa; a dirija. Îşi purta mâna deasupra capului meu. 9) (unelte şi instrumente) A pune în funcţiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusinţă bisturiul. 10) A face să se poarte. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerând ideea de menţinere a unei stări de spirit). ~ (cuiva) de grijă, ~ grija cuiva v. GRIJĂ. ~ răspunderea a răspunde de ceva. ~ duşmănie (sau pică) a duşmăni. ~ cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. ~ interes v. INTERES. Interesul poartă fesul v. FES. A-i ~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerând ideea de conducere şi de organizare) ~ gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. ~ război (sau lupte) a se război. ~ o discuţie a discuta. ~ biruinţă a birui. /<lat. portare

A SE PURTÁ mă port intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se comporta. ~ grosolan. /<lat. portare

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

POÁRTĂ s. I. 1. prag, uşă, (Dobr.) tocat. (A ieşit în ~.) 2. (SPORT) (livr.) but. (Apără ~ echipei de fotbal.) II. (IST.) 1. (n. pr.) v. Imperiul otoman. 2. lude.

PURTÁ vb. 1. v. căra. 2. a transmite, a trece. (~ paharul din mână în mână.) 3. a avea, a ţine. (~ în mână un buchet de flori.) 4. a ţine. (O ~ de talie.) 5. v. duce. 6. a sprijini, a susţine, a ţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 7. a merge, a umbla. (Vara ~ o bluză subţire.) 8. a avea. (~ pantofi galbeni.) 9. v. comporta. 10. a avea, a deţine, a poseda. (~ numele de român.) 11. a avea, a nutri. (~ cele mai bune sentimente pentru ...) 12. a păstra, a reţine. (~ în suflet icoana copilăriei.) 13. a duce, a întreţine. (A ~ o corespondenţă vie cu ...) 14. a da, a desfăşura, a duce, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerţia.) 15. a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

PURTÁ vb. v. apuca, câştiga, cuceri, deplasa, desfăşura, dobândi, duce, evolua, grăbi, iuţi, îndrepta, îndura, întâmpla, lua, merge, mişca, obţine, orienta, păşi, pătimi, păţi, petrece, pleca, porni, răbda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.003s