Cuvinte care rimează cu "plec":

PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ◊ Expr. (Tranz.) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor. ♦ Refl. A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina. ♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna. 2. Refl. (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune. ◊ Expr. A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin. II. Tranz. A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga. ♦ Refl. A ceda în fața unei forțe, a se supune. ♦ Refl. (Pop.) A se îndupleca; a se milostivi. III. Intranz. 1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni. ♦ Spec. A porni într-o cursă sportivă. 2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească. – Lat. plicare.

A PLECÁ1 plec intranz. 1) A se deplasa părăsind locul iniţial; a se duce; a merge. 2) A-şi lua începutul (de la ceva); a începe; a porni. ~ de la o premisă. /<lat. plicare

A PLECÁ2 plec tranz. A face să se plece. ♢ A-şi ~ ochii în (la) pământ a lăsa ochii în jos. /<lat. plicare

A SE PLECÁ mă plec intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, apropiindu-se de pământ; a se înclina. ~ înainte. 2) (despre aştri) A se lăsa spre orizont; a asfinţi; a apune. 3) A manifesta o atitudine de recunoaştere a superiorităţii sau a puterii cuiva; a se înclina; a se smeri. /<lat. plicare