Cuvinte care rimează cu "papa": (vezi și papă păpă păpa)

Sus

Rime de gradul 2:

supapa antipapa contrapapa

Sus

Rime de gradul 3:

Sus

Rime de gradul 4:

tipa participa aripa ocupa echipa trupa scăpa grupa săpa lampa talpa cupa popa preocupa păpa astupa pompa cânepa clipa înțepa țipa crăpa pupa stepa pipa trompa pa îngropa surpa supa pulpa cârpa întruchipa scuipa anticipa extirpa anvelopa adăpa rampa întrupa înfiripa inculpa crupa stereotipa prispa drupa râpa emancipa gripa decupa antilopa harpa culpa crampa stampa stopa dezgropa risipa sincopa disculpa destupa înaripa constipa crispa îndopa uzurpa șalupa developa estompa palpa grăpa înghimpa clampa pripa lupa apocopa jupa tulipa regrupa dezechipa clupa galopa reocupa disipa pericopa dopa campa hoaspa deznisipa ripa metopa zarpa escarpa minijupa turbopompa motopompa mizantropa siropa vampa înnisipa stupa coparticipa scalpa trampa stripa silvostepa subgrupa catalpa șchiopa întraripa antestepa apupa maxijupa autopompa encarpa eșarpa presetupa insculpa huzdupa supradevelopa toaipa ghidropa preechipa denisipa lipa hopa reîntrupa polidrupa kappa contraescarpa tropa

Sus

Definiții din DEX:

PAPÁ s. m. sg. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.

PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.

PAPÁ m. rar (şi cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. /<fr. papa

PÁPĂ1 f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

PÁP//Ă2 ~i m. Şef suprem al bisericii catolice şi al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând şi înghiţind; a mânca. ♢ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă şi de iniţiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

PAPÁ s. v. părinte, tată.

PÁPĂ s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

PÁPĂ s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.

PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.