Cuvinte care rimează cu "opus":

Sus

Rime de gradul 2:

propus

Sus

Rime de gradul 3:

Sus

Rime de gradul 4:

produs sus redus reprodus dus distrus introdus rus adus inclus plus exclus dedus repaus virus fus indus sedus anus ambitus surplus minus sinus humus tonus hindus lotus mucus fetus mus cactus conclus bambus ficus rebus primus cumulus detritus presus terminus humerus ictus turnus cubitus papirus stratus bielorus status habitus cosinus argus favus radius talus subprodus grus retradus trombus talamus timus cirus lapsus maus ultravirus clavus vitellus intrus embolus asparagus nauplius calamus solidus varus nonius ulcus abstrus rictus calus ileus nimbus plusprodus angelus fucus altocumulus antivirus valgus tractus hipotalamus altostratus raptus negus homunculus trismus nimbostratus electrotonus tarabulus servus exitus țuhaus volvulus semiprodus pemfigus mixovirus tofus platfus stratocumulus cumulostratus panus ribovirus nistagmus cumulonimbus ortotonus cirostratus cirocumulus macairodus velicorus draifus opistotonus șlus hocus-pocus

Sus

Definiții din DEX:

OPÚNE, opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență, prin comparație, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune).

ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.

OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.

A OPÚNE opún tranz. (fiinţe, lucruri, acţiuni etc.) A pune faţă-n faţă (pentru a evidenţia deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, fr. opposer

A SE OPÚNE mă opún intranz. 1) A nu cădea de acord, ripostând; a fi împotrivă; a se împotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi aşezat în faţa altui unghi sau a altei laturi. /<lat. opponere, fr. opposer

ÓPUS ŭri n. Creaţie muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus

OPÚ//S ~să (~şi, ~se) şi substantival v. A OPUNE şi A SE OPUNE. ♢ În direcţie ~să în sens invers. /v. a (se) opune

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

OPÚNE vb. 1. v. împotrivi. 2. a se înfrunta, (fig.) a se ciocni. (Se ~ interese antagonice.) 3. a se contrazice, (fig.) a se ciocni. (Tendinţe care se ~.)

OPÚS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)

Sus

Cuvinte vecine:

opunerilor opuneți opunând opună opunția opunției opuri opurile opuriloropusopuscul opuscule opusculele opusculelor opusculul opusculului opuse opusei opuseră opuserăm