Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "mâncă": (vezi și manca mancă mânca)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
aruncă
muncă
bancă
francă
încă
poruncă
opincă
luncă
țigancă
lozincă
țărancă
șuncă
zincă
tilincă
palancă
fleancă
stancă
concă
zgancă
sponcă
caterincă
ieruncă
flancă
mocancă
budincă
juncă
mitocancă
alivancă
palincă
speluncă
dumbrăveancă
mancă
spancă
pelincă
bădărancă
puștancă
ardeleancă
transilvăneancă
hrincă
popincă
postoroncă
SusRime de gradul 4:
amestecă
antică
atacă
patologică
biserică
că
strică
caracteristică
cercă
ridică
ciupercă
coacă
comunică
critică
dacă
desfacă
plecă
pleacă
provocă
tehnică
electronică
epocă
explică
facă
plastică
fizică
specifică
rocă
optică
placă
publică
grafică
greacă
treacă
politică
practică
îmbrăcă
îmbracă
împiedică
încercă
indică
țărănească
jucă
logică
turcă
mecanică
mică
sălbatică
mișcă
modifică
muzică
nască
secă
acustică
adică
alunecă
americă
aplică
apucă
armonică
termică
pușcă
bănească
tacă
republică
broască
bruscă
bucățică
călcă
calcă
poetică
vindecă
cromatică
cronică
nucă
uscă
estetică
fabrică
fermecă
fiică
fonetică
ritmică
frică
încărcă
încarcă
urcă
joacă
judecă
terapeutică
lingvistică
lirică
sistematică
semantică
mânecă
marcă
matematică
melodică
metrică
moluscă
vacă
turcească
aerodinamică
aplecă
arhitectonică
barcă
bibliotecă
verifică
romanică
stilistică
oblică
pacifică
califică
căscă
sovietică
casnică
tectonică
ceramică
conică
simbolică
cosmetică
culcă
diatonică
didactică
dinamică
diplomatică
epică
evocă
farmaceutică
frecă
furcă
genetică
tonică
identifică
implică
panglică
încurcă
întunecă
sintactică
justifică
liturgică
pică
piedică
pisică
muscă
amplifică
atică
balcanică
parcă
bășică
tematică
statistică
bulbucă
remarcă
pitică
clasifică
cocă
complică
descărcă
descarcă
despică
purifică
duminică
educă
electrotehnică
energetică
etică
falcă
falsifică
frescă
scoică
replică
împăcă
împacă
încălcă
încalcă
retorică
intensifică
măciucă
maică
opacă
sacrifică
mărgică
mască
mistică
mozaică
multiplică
mușcă
aeronautică
arctică
aritmetică
atletică
bacă
teacă
rubrică
botanică
țuică
ucenică
cască
certifică
riscă
vezică
circă
surcică
clarifică
clinică
dedică
dogmatică
solidifică
ducă
pustnică
echivocă
edifică
erotică
sufocă
tocă
forfecă
fortifică
silică
gâscă
gimnastică
glorifică
gramatică
harnică
hidraulică
tracă
înecă
statică
invocă
iscă
revendică
personifică
matcă
metodică
purică
târască
moldovenească
predică
urzică
arcă
șipcă
împușcă
tactică
blocă
busuioacă
caustică
ceașcă
celtică
cloșcă
convocă
curcă
descurcă
dezbrăcă
dezbracă
dialectică
valorifică
ebraică
escroacă
ferică
foarfecă
veșcă
spurcă
îmbucă
ionică
ramifică
tunică
semnifică
metafizică
mitică
nălucă
rectifică
acrobatică
adulmecă
viorică
păsărică
alică
amică
pietricică
băltoacă
bucă
bunică
călească
schimnică
silnică
clacă
scolastică
condică
copcă
simplifică
cracă
demască
seismică
rândunică
dislocă
remorcă
ferecă
fiindcă
spintecă
frișcă
robească
încălecă
încalecă
înduplecă
lopățică
revocă
rustică
mucenică
șapcă
nautică
ască
pișcă
baltică
bască
bazilică
bibilică
bucolică
burlescă
unifică
clică
crainică
cubică
cucă
debarcă
electroacustică
prolifică
eretică
etruscă
polemică
gașcă
hidrotehnică
pătlăgică
iască
înfocă
italică
pneumatică
scândurică
mestecă
micșunică
țigănească
abdică
ploscă
plătică
autentifică
bifurcă
troacă
piersică
chică
cibernetică
cinetică
codifică
cușcă
defecă
deretică
diversifică
planifică
suflecă
escrocă
excomunică
feciorească
filarmonică
schematică
floricică
focă
fructifică
furnică
problematică
geofizică
înșfăcă
înșfacă
înțărcă
înțarcă
intoxică
ipotecă
potecă
morișcă
adjudecă
antarctică
petrifică
arabică
ungurească
ascetică
aurică
părticică
politehnică
publicistică
brișcă
alunică
colică
ratifică
dietetică
doică
oftică
franțuzească
găurică
venetică
versifică
suveică
halcă
heraldică
hurducă
vinețică
iberică
împroșcă
slovacă
logodnică
lunecă
tulească
răspică
zglăvoacă
mimică
mistifică
mititică
șocă
năprasnică
țușcă
ulcică
ulucă
angelică
rămurică
babacă
băbească
beletristică
bearcă
turturică
semiotică
ziaristică
săricică
zootehnică
confiscă
cuminecă
radiotehnică
deifică
dezghiocă
discotecă
drăgaică
pragmatică
plevușcă
refecă
termodinamică
toacă
moacă
promoroacă
franciscă
gâlcă
galică
geodezică
păsărească
îmbarcă
zeifică
tașcă
trișcă
leucă
melismatică
memorialistică
nemțească
notifică
acordică
purcică
zdrumică
alocă
țurcă
ardelenească
arnică
automatică
balistică
bașcă
batcă
rostopască
biotică
panică
bulboacă
informatică
tonifică
dădacă
datornică
decortică
demarcă
descălecă
descalecă
diagnostică
dosnică
dumică
rădașcă
duplică
exemplifică
urbanistică
pască
topică
hidrostatică
poșircă
înfulecă
stocă
perucă
pianistică
mămică
potroacă
tărcă
măturică
sanctifică
stratifică
mortifică
mumifică
oltenească
agrotehnică
baracă
știucă
calcifică
cărticică
chiștoacă
cinzeacă
cioacă
teică
taică
deblocă
decalcă
dejucă
desecă
disecă
ecliptică
fleașcă
folcloristică
gălușcă
portulacă
pielicică
osifică
trăsurică
hrișcă
sică
ibovnică
sinoptică
iușcă
leoarcă
mnemotehnică
abacă
armenească
astrucă
babușcă
sciatică
beatifică
bibică
biciușcă
biofizică
bonifică
caleașcă
căzăcească
coloristică
demistifică
dezintoxică
electromecanică
zăvelcă
extorcă
filimică
firicică
floristică
freatică
patașcă
hermeneutică
hoașcă
holercă
iacă
magnifică
reeducă
militărească
minciunică
slujnică
muntenească
prefabrică
scarifică
sofistică
apologetică
sorească
astronautică
pleașcă
balercă
voinicească
birnică
burcă
cațaveică
polcă
ceucă
cinematică
zaharifică
coșarcă
crucifică
descalifică
țarcă
electrifică
ferestruică
platcă
repică
gaică
sclerotică
silogistică
hârcă
patristică
scurteică
secărică
jurnalistică
lăutărească
leică
lumânărică
maimuțică
potcă
numismatică
reduplică
onomastică
nevăstuică
aburcă
aerostatică
alambică
recalifică
bădică
pronostică
boieroaică
ruscă
obstetrică
străbunică
nurcă
cernușcă
cinegetică
cocsifică
contraatacă
decodifică
densifică
desferecă
droșcă
durifică
prisacă
enigmistică
femeiușcă
frumușică
geotectonică
gratifică
scripcă
răchițică
hreapcă
puică
lăptucă
ursoaică
libarcă
mânătarcă
ofuscă
mielușică
ziulică
năpârcă
nitrifică
noetică
acidifică
aglică
putinică
supraîncărcă
astrofizică
simptomatică
tufănică
cauciucă
drăcoaică
electrostatică
eradică
faunistică
filmotecă
fluidifică
rișcă
gagică
gazifică
supraîncarcă
hidrodinamică
trafică
huscă
înspică
întrolocă
rusifică
lectică
levănțică
microelectronică
protetică
salcă
zmeoaică
vlădică
suplică
șișcă
tătarcă
sarică
șoricioaică
policalifică
ciuboțică
cloacă
cuantifică
drișcă
dușcă
fonotecă
orăstică
revalorifică
logistică
meteorică
vitrifică
mursecă
saponifică
negrușcă
nevestică
agrozootehnică
stocastică
autodemască
axiomatică
toloacă
vâlcică
bionică
orbecă
bracă
plașcă
cartotecă
voinicică
cazuistică
crețușcă
defalcă
degazifică
sulițică
psihofizică
flocoșică
gelifică
gentilică
păsăruică
inculcă
lăuruscă
panifică
pestelcă
termifică
muierușcă
tureatcă
pitarcă
anecdotică
autocritică
portretistică
bătrânică
rourică
pugilistică
dalmatică
derocă
detoxifică
electrodinamică
geobotanică
gotcă
gripcă
paleobotanică
toporișcă
impurifică
lignifică
șaică
sălățică
salifică
termofică
năpârstoacă
neică
sfârtică
acetifică
arhivistică
băbușcă
bageacă
japcă
bărdacă
peisagistică
bumașcă
cătușnică
cinematecă
ciușcă
contraindică
copeică
detracă
dropică
echilibristică
feciorică
pașcă
înfrică
jarcă
percică
leșească
lotcă
vinifică
mahalagioaică
potică
mazurcă
uzbecă
mocănească
șerpoaică
morescă
muzeistică
scatoalcă
sinonimică
arnăuțească
slavistică
balalaică
bălușcă
bonețică
reunifică
butcă
butelcă
pinacotecă
tigroaică
rățușcă
columbacă
coțcă
criminalistică
telematică
drușcă
evreică
fișcă
psihosomatică
fotomecanică
reclasifică
ventrilică
hidromecanică
hoțoaică
huțănească
izodinamică
rejudecă
sipică
lupoaică
poarcă
piroșcă
psihoterapeutică
săgețică
violonistică
vomică
bioenergetică
bojdeucă
bulcă
bursucă
caustifică
cerchezească
spelcă
policlinică
zavragioaică
cornifică
zdelcă
decalcifică
demultiplică
deșocă
duducă
orbească
eseistică
tătăroaică
euristică
zaică
vițică
orzoaică
geotehnică
gliptică
înfurcă
psiholingvistică
lainică
locă
zgrăbunțică
zgurifică
matracucă
rezinifică
metapsihică
plămânărică
mutelcă
negrilică
neogreacă
abjudecă
antroponomastică
pirotehnică
asecă
autoeducă
bănică
botcă
vipușcă
chembrică
zamcă
crâșcă
rarifică
țucă
dentistică
dioptrică
pretcă
vulturică
țățică
giacă
oscă
halieutică
imagistică
îndocă
jiletcă
leoaică
mitifică
oculistică
afurcă
rizeafcă
pungășoaică
andocă
arameică
argințică
tăbăcărească
termoacustică
cazacă
sumecă
paucă
covățică
encaustică
felucă
fetică
fițuică
sfragistică
votcă
teleleică
hidroacustică
nuvelistică
imbrică
iranistică
șabacă
malacă
mastică
orientalistică
nemțoaică
neneacă
anghelică
paprică
camilafcă
tilișcă
cerboaică
chișcă
ciovică
verucă
enciclică
etnobotanică
proașcă
geodinamică
hașcă
simbolistică
imunogenetică
telemecanică
mămucă
mâncărică
meteoritică
moșulică
balcanistică
plutică
bivuacă
scăricică
burtică
căpșunică
prognostică
daică
despiedică
eristică
scandalagioaică
odaliscă
tărbacă
malțifică
strigoaică
termoenergetică
mlacă
mutulică
Sus
Sus
Definiții din DEX:
MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka.
MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. ◊ Expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (Refl. pas.) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (Pop.) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile* etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (Pop.) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; p. ext. a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ Intranz. A se hrăni, a se alimenta. ♦ Fig. (Fam.) A trăi din... ♦ Fig. A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ Fig. (Pop.) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ Fig. (Pop.) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ Fig. (Fam.) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). ◊ Expr. A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. ◊ Expr. (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie. (Pop.) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. Fig. A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – Lat. manducare.
A MÂNCÁ mănânc 1. tranz. 1) (alimente) A mesteca în gură, înghiţind (pentru a-şi menţine existenţa fizică). ♢ ~ (ceva) cu ochii a dori (ceva) foarte mult, privind cu mare poftă. ~ (pe cineva) din ochi a privi (pe cineva) cu mare dragoste sau plăcere. ~ pâinea cuiva a) a fi în serviciul cuiva; b) a fi întreţinut de cineva. ~ (cuiva) zilele (sau sufletul) a supune (pe cineva) unor necazuri sau chinuri permanente. A-şi ~ viaţa (cu cineva) a-şi distruge viaţa (cu cineva). ~ foc pentru cineva a face orice pentru cineva; a se sacrifica pentru cineva. A-şi ~ de sub unghii a fi foarte zgârcit. A-şi ~ omenia a-şi pierde omenia, cinstea. A-şi ~ unghiile a) a avea obiceiul de a-şi roade unghiile cu dinţii; b) a se căi amarnic. ~ bătaie (sau papară, chelfăneală) a fi bătut. A-şi ~ amarul a trăi din greu. A-i ~ (cuiva) banii (sau averea) a stoarce pe cineva de bani sau de avere. ~ cuvintele a pronunţa cuvintele în mod denaturat, nedistinct. A fugi mâncând pământul a fugi foarte repede. 2) (despre animale sălbatice) A ataca, rupând în bucăţi şi înghiţind. ♢ ~ carne de om a fi foarte rău; a manifesta agresivitate. 3) (despre insecte) A înţepa, producând o senzaţie dureroasă; a ciupi; a muşca; a pişca. 4) (despre agenţi sau despre factori nocivi) A modifica în rău (ducând chiar la dispariţia totală). 5) A face să simtă o senzaţie de mâncărime. ♢ A-l ~ (pe cineva) spinarea (sau pielea) a se comporta în aşa fel, de parcă ar căuta să fie bătut. A-l ~ (pe cineva) palmele a avea chef să bată (pe cineva). 6) fig. (persoane) A face să sufere, creând condiţii de viaţă insuportabile. 7) fig. A consuma până la epuizare totală. 2. intranz. 1) A consuma hrană (pentru a-şi menţine existenţa fizică). ♢ ~ ca un lup a) a mânca foarte mult; b) a mânca repede şi lacom. ~ ca o pasăre a mânca foarte puţin. 2) A lua masa; a sta la masă. 3) fig. A-şi asigura existenţa (din ceva). /<lat. mandicare
A SE MÂNCÁ mă mănânc intranz. fam (despre persoane) A fi în relaţii de duşmănie (unul cu altul), înfăptuind (pe ascuns) acţiuni de compromitere. /<lat. mandicare
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. ◊ Expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (Refl. pas.) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (Pop.) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile* etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (Pop.) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; p. ext. a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ Intranz. A se hrăni, a se alimenta. ♦ Fig. (Fam.) A trăi din... ♦ Fig. A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ Fig. (Pop.) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ Fig. (Pop.) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ Fig. (Fam.) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). ◊ Expr. A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. ◊ Expr. (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie. (Pop.) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. Fig. A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – Lat. manducare.
A MÂNCÁ mănânc 1. tranz. 1) (alimente) A mesteca în gură, înghiţind (pentru a-şi menţine existenţa fizică). ♢ ~ (ceva) cu ochii a dori (ceva) foarte mult, privind cu mare poftă. ~ (pe cineva) din ochi a privi (pe cineva) cu mare dragoste sau plăcere. ~ pâinea cuiva a) a fi în serviciul cuiva; b) a fi întreţinut de cineva. ~ (cuiva) zilele (sau sufletul) a supune (pe cineva) unor necazuri sau chinuri permanente. A-şi ~ viaţa (cu cineva) a-şi distruge viaţa (cu cineva). ~ foc pentru cineva a face orice pentru cineva; a se sacrifica pentru cineva. A-şi ~ de sub unghii a fi foarte zgârcit. A-şi ~ omenia a-şi pierde omenia, cinstea. A-şi ~ unghiile a) a avea obiceiul de a-şi roade unghiile cu dinţii; b) a se căi amarnic. ~ bătaie (sau papară, chelfăneală) a fi bătut. A-şi ~ amarul a trăi din greu. A-i ~ (cuiva) banii (sau averea) a stoarce pe cineva de bani sau de avere. ~ cuvintele a pronunţa cuvintele în mod denaturat, nedistinct. A fugi mâncând pământul a fugi foarte repede. 2) (despre animale sălbatice) A ataca, rupând în bucăţi şi înghiţind. ♢ ~ carne de om a fi foarte rău; a manifesta agresivitate. 3) (despre insecte) A înţepa, producând o senzaţie dureroasă; a ciupi; a muşca; a pişca. 4) (despre agenţi sau despre factori nocivi) A modifica în rău (ducând chiar la dispariţia totală). 5) A face să simtă o senzaţie de mâncărime. ♢ A-l ~ (pe cineva) spinarea (sau pielea) a se comporta în aşa fel, de parcă ar căuta să fie bătut. A-l ~ (pe cineva) palmele a avea chef să bată (pe cineva). 6) fig. (persoane) A face să sufere, creând condiţii de viaţă insuportabile. 7) fig. A consuma până la epuizare totală. 2. intranz. 1) A consuma hrană (pentru a-şi menţine existenţa fizică). ♢ ~ ca un lup a) a mânca foarte mult; b) a mânca repede şi lacom. ~ ca o pasăre a mânca foarte puţin. 2) A lua masa; a sta la masă. 3) fig. A-şi asigura existenţa (din ceva). /<lat. mandicare
A SE MÂNCÁ mă mănânc intranz. fam (despre persoane) A fi în relaţii de duşmănie (unul cu altul), înfăptuind (pe ascuns) acţiuni de compromitere. /<lat. mandicare
Sus
Sinonime:
MÁNCĂ s. v. dădacă, doică.
MÂNCÁ vb. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (fam.) a hali, (depr.) a rumega. (Ce ~ acolo?) 2. a consuma, (fam.) a hali. (A ~ repede întreaga pâine.) 3. (fam.) a îmbuca. (N-a apucat să ~ nimic.) 4. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, (fam.) a hăli. (~ bine.) 5. v. roade. 6. v. înţepa. 7. a (se) distruge, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.) 8. a (se) măcina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. v. ataca.
MÂNCÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consuma, eroda, irosi, împrăştia, omite, prăpădi, risipi, roade, săpa, scăpa, zvârli.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)MÂNCÁ vb. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (înv. şi pop.) a (se) ospăta, (fam.) a hali, (depr.) a rumega. (Ce ~ acolo?) 2. a consuma, (fam.) a hali. (A ~ repede întreaga pâine.) 3. (fam.) a îmbuca. (N-a apucat să ~ nimic.) 4. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, (fam.) a hăli. (~ bine.) 5. v. roade. 6. v. înţepa. 7. a (se) distruge, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.) 8. a (se) măcina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. v. ataca.
MÂNCÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consuma, eroda, irosi, împrăştia, omite, prăpădi, risipi, roade, săpa, scăpa, zvârli.