Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "musti": (vezi și muști)
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
cinsti
povesti
prosti
rosti
vesti
adăposti
prevesti
îndrăgosti
necinsti
răsti
starosti
învesti
investi
posti
travesti
drăgosti
agesti
stărosti
zărăsti
zăsti
anosti
repovesti
pomosti
reinvesti
SusRime de gradul 4:
românești
miști
ești
lungești
micești
ști
grecești
guști
proști
privești
pești
socoti
domnești
citi
plăti
pregăti
aminti
paști
bărbătești
bănești
puști
liniști
oști
povești
ivești
împleti
găti
roti
neliniști
albești
caști
pluti
turti
pofti
ocroti
sminti
muști
învârti
pățești
căști
răzvrăti
golești
șopti
unelti
moldovenești
scuti
contești
izbuti
amărăști
negrești
pitești
cleveti
vești
clăti
nesocoti
ciocănești
clocoti
ținti
propti
cotești
coti
cești
piti
cosești
converti
scrânti
onești
porcești
obști
trânti
ispiti
făurești
perverti
tanti
țigănești
bălăbănești
răsplăti
piști
șușoti
forfoti
aținti
ăști
anoști
pungești
sorti
piroti
boțești
cernești
ruginești
chiti
pleoști
speti
țuști
picoti
clinti
feti
cârti
opinti
bolti
tăști
ghionti
păști
popești
opreliști
oltenești
despleti
frățești
ciomăgești
șopoti
reaminti
cănești
chicoti
nunti
fetești
îmblăti
staniști
iuști
priponești
ciunti
obrinti
înghionti
boboti
învești
chifti
roboti
coșești
romanești
hohoti
ropoti
blești
tropoti
prociti
crăiești
borti
inverti
huști
păunești
văcărești
sfeti
fuști
oțeti
anabaptiști
răpști
murgești
interverti
plăști
lehămeti
chioti
ciocârti
morești
cafti
hârsești
dezmiriști
reciti
rătuti
zăleti
pocâlti
graffiti
zopoti
însuti
movilești
basiști
reconverti
hăști
hăti
clefeti
îngloti
țipoti
iepurești
bălti
tiști
pachești
morărești
crețești
haiti
penalti
răsciti
cârcoti
moșcoti
ralanti
mihoti
bonti
confeti
prești
loloti
răsști
hărhăti
comati
țâști
heliaști
câști
rudiști
coroti
hârști
vârști
țâști-bâști
Sus
Sus
Definiții din DEX:
MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must.
MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.
A MUST//Í ~éşte intranz. 1) (despre lichide) A ieşi în cantitate mare la suprafaţă dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafaţă din abundenţă. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafaţă); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conţine mult must, multă sevă. /Din must
A MUŞCÁ muşc 1. tranz. 1) A apuca cu dinţii strângând (până la durere, rănire, învineţire, rupere etc.). ♢ A-şi ~ mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-şi ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pământul (sau ţărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înţepa producând o senzaţie dureroasă; a mânca; a ciupi; a pişca. M-a ~t un şarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzaţie dureroasă; a pişca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinţii pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înţepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinţii. /Orig. nec.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.
A MUST//Í ~éşte intranz. 1) (despre lichide) A ieşi în cantitate mare la suprafaţă dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafaţă din abundenţă. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafaţă); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conţine mult must, multă sevă. /Din must
A MUŞCÁ muşc 1. tranz. 1) A apuca cu dinţii strângând (până la durere, rănire, învineţire, rupere etc.). ♢ A-şi ~ mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-şi ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pământul (sau ţărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înţepa producând o senzaţie dureroasă; a mânca; a ciupi; a pişca. M-a ~t un şarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzaţie dureroasă; a pişca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinţii pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înţepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinţii. /Orig. nec.
Sus
Sinonime:
MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brânza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a buşni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.)
MUSTÍ vb. v. curge, puroia, supura.
MUŞCÁ vb. 1. (reg.) a încolţi. (L-a ~ un câine.) 2. a înţepa.
MUŞCÁ vb. v. aţâţa, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)MUSTÍ vb. v. curge, puroia, supura.
MUŞCÁ vb. 1. (reg.) a încolţi. (L-a ~ un câine.) 2. a înţepa.
MUŞCÁ vb. v. aţâţa, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.