Filtrează după: Gradul rimei Număr de silabe Parte de vorbire

Cuvinte care rimează cu "mi":

Rime cu o silabă:

le se ic in în și tu e fu ev i o ea ni îmi mi mă la ți te un uz zi îl el al vă vi si oi om or os ou re sa fi ei cu au a ca ce că li an ar ci ai di de am du dormi ac dă da ax op ir no aș chemi eu ha do za fermi fa na ba ud pomi as șa ta ui st iu ăi of pa ăl gemi hi im ga bă șoimi uș he vu mu remi fă șt ut ho iz hă ah ulmi dami șu palmi eh oh ța uf șo hm șimi tț u ș c

Sus

Rime cu 2 silabe:

ii ie îi numi primi grăsimi ia fărâmi lacomi adormi uimi patimi buciumi tocmi momi reprimi glumi molcomi cârmi însumi bonomi smomi

Sus

Rime cu 3 silabe:

denumi mulțumi întocmi maritimi pătimi aromi arămi lăcomi năimi legumi păresimi sodomi alămi submulțimi placodermi ciclostomi readormi gnatostomi surnumi

Sus

Rime cu 4 silabe:

nemulțumi compătimi supranumi împătimi agnatostomi plagiostomi ostracodermi

Sus

Definiții din DEX:

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.

MI s. m. invar. A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. – Din it., fr. mi.

EU pron. pers., pers. 1 sing. (mie, îmi, mi, (pe) mine, mă) 1) (indică persoana care vorbeşte) ~ lucrez. 2) (accentuează persoana care îndeplineşte lucrarea, stând pe lângă un verb la un mod personal) Mai ştiu ~. ~ unul nu ştiu. 3) (se foloseşte în formula introductivă a actelor oficiale) ~, cutare, mă adresez... 4) (indică posesiunea) Îmi învăţ lecţiile. Mi-a dat cartea. 5) (serveşte la formarea diatezei reflexive) Mă duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

MI m. 1) Treapta a treia din gama do major. 2) Sunetul şi nota corespunzătoare acestei trepte. /<it., fr. mi