Cuvinte care rimează cu "laba": (vezi și labă)

Sus

Rime de gradul 2:

silaba monosilaba decasilaba dodecasilaba polaba talaba

Sus

Rime de gradul 3:

Sus

Rime de gradul 4:

schimba porumba limba vorba iarba alba proba slujba curba toba paguba soba strâmba barba aproba ba buba bomba coliba plimba îngloba întreba vrajba holba dezaproba îmbiba salba inhiba scârba serba turba ciorba gamba sârba reproba preschimba înșuruba huluba sucomba perturba duba amiba masturba îmbuiba naiba jalba înjgheba gheba stamba tromba lamba halba zgaiba plomba nalba tuba garderoba tolba catacomba exacerba roiba cujba tumba hecatomba hruba roba tulumba drâmba cloamba soarba boamba șuba trâmba diatriba rumba jamba incumba hiba conturba încuiba recurba jimba dezbumba coarba incuba deșuruba îmbumba samba guba încujba șaiba leoarba engoba zurba rubarba flamba scoroamba izba columba broajba jerba intuba înierba sturluiba loba exhiba lodba deroba autoduba marimba alimba scroamba ujba metalimba dezinhiba teorba saxotromba surplomba cuiba subarba angoba contraproba selba incurba burba solba reînșuruba contracurba

Sus

Definiții din DEX:

LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.

LÁB//Ă ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă în jos. 2) Parte inferioară a piciorului pe care calcă păsările. ♢ ~a- (sau talpa-) gâştei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mică plantă erbacee cu flori roşii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisică etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. ♢ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhăţa pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. [G.-D. labei] /<ung. lab

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

LÁBĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) brâncă. (~ la animale.) 2. (BOT.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureţi-degetar (pl.), creasta-cocoşului.

LÁBĂ s. v. membru inferior, mână, picior.