Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "gurilor":
SusRime de gradul 1:
nivelurilor
bumbacurilor
zborurilor
vremurilor
vorbirilor
vinurilor
versurilor
vederilor
vârfurilor
vânturilor
valorilor
uzurilor
ușorilor
uscaturilor
urmărilor
urilor
unghiurilor
uleiurilor
tumorilor
tulburărilor
tuburilor
trecerilor
trăsăturilor
transporturilor
transformărilor
torurilor
tonurilor
titlurilor
tipurilor
timpurilor
țesuturilor
țesăturilor
terenurilor
temperaturilor
țărilor
tinerilor
structurilor
straturilor
stilurilor
staturilor
stărilor
sporturilor
solurilor
sorilor
șirurilor
simbolurilor
sfârșiturilor
sensurilor
scrisurilor
scriitorilor
scrierilor
scopurilor
schimbărilor
schimburilor
scărilor
sărurilor
sărbătorilor
romurilor
rolurilor
ritmurilor
reliefurilor
râurilor
raporturilor
rândurilor
radiourilor
puterilor
privitorilor
privirilor
primurilor
prețurilor
poturilor
posturilor
porturilor
podurilor
planurilor
picturilor
petrolurilor
păsărilor
părerilor
perilor
parilor
pământurilor
pădurilor
oțelurilor
organizărilor
ochiurilor
obiceiurilor
orilor
nodurilor
nimicurilor
negrilor
naturilor
nașterilor
muncitorilor
modificărilor
modurilor
mișcărilor
mirosurilor
militarilor
mijlocurilor
membrilor
mătăsurilor
măsurărilor
măsurilor
mărfurilor
mărilor
manifestărilor
mâncărilor
lucrurilor
lucrărilor
loviturilor
locuitorilor
localurilor
locurilor
literaturilor
lipsurilor
legăturilor
lăpturilor
lacurilor
jururilor
jocurilor
întreprinderilor
întâmplărilor
însușirilor
începuturilor
încăperilor
împrejurărilor
icurilor
ierburilor
gusturilor
grupurilor
gerurilor
genurilor
găurilor
funcționarilor
formărilor
focurilor
florilor
figurilor
firilor
felurilor
fapturilor
factorilor
evurilor
durerilor
dulciurilor
drumurilor
drepturilor
dezvoltărilor
determinărilor
deplasărilor
denumirilor
daturilor
darurilor
dansurilor
cursurilor
cuprinsurilor
culturilor
culorilor
creșterilor
creatorilor
corpurilor
conținuturilor
conturilor
conducerilor
conurilor
compunerilor
compozitorilor
clădirilor
chimurilor
cercetărilor
cercurilor
centrilor
cazurilor
câturilor
caturilor
cărnurilor
capurilor
câmpurilor
căldurilor
bunurilor
boturilor
băuturilor
avuturilor
autorilor
asprilor
așezărilor
arcurilor
arilor
ansamblurilor
amestecurilor
ajutorilor
adunărilor
acordurilor
flăcărilor
betonurilor
zidurilor
viitorurilor
veniturilor
vânzărilor
vânătorilor
valurilor
următorilor
unirilor
umerilor
ucisurilor
tutunurilor
trunchiurilor
trenurilor
treburilor
transmiterilor
traducerilor
totalurilor
tivurilor
ținuturilor
țărmurilor
tăierilor
tablourilor
susținerilor
supturilor
suporturilor
supărărilor
sucurilor
strugurilor
strălucirilor
stomacurilor
știrilor
stăpânirilor
sporilor
somnurilor
soiurilor
simțurilor
sforilor
sedimentărilor
serilor
sculpturilor
scrisorilor
scândurilor
scăderilor
rosturilor
resturilor
reproducerilor
reprezentărilor
regimurilor
reducerilor
realizărilor
răspunsurilor
rangurilor
rămasurilor
ramurilor
purtărilor
purilor
pulberilor
protectorilor
proprietarilor
profesorilor
producerilor
producătorilor
primarilor
preocupărilor
prelucrărilor
pregătirilor
prafurilor
povestirilor
porumburilor
populărilor
plumburilor
plecărilor
plăcerilor
pierderilor
piepturilor
pictorilor
picurilor
petrecerilor
peșterilor
paturilor
pasurilor
particularilor
parcurilor
SusRime de gradul 2:
fabricilor
zeilor
vremilor
vocilor
viilor
vieților
varietăților
văilor
ușilor
urechilor
unităților
turcilor
tulpinilor
totalităților
tipilor
timpilor
termenilor
teritoriilor
teoriilor
tehnicilor
taților
taliilor
supușilor
studiilor
străinilor
stațiilor
sportivilor
speciilor
specialiștilor
spațiilor
spaniolilor
soluțiilor
solizilor
soldaților
solilor
societăților
situațiilor
sfinților
serviciilor
seriilor
senzațiilor
semnificațiilor
șefilor
școlilor
savanților
sarcinilor
sălbaticilor
rușilor
roșiilor
românilor
romanilor
romilor
rocilor
roților
reprezentanților
repezilor
relațiilor
regulilor
regiunilor
regilor
realităților
realilor
reacțiilor
radiațiilor
rădăcinilor
puilor
proștilor
propriilor
proprietăților
propozițiilor
proporțiilor
producțiilor
principiilor
presiunilor
președinților
preoților
practicilor
pozițiilor
porumbilor
porțiunilor
porcilor
populațiilor
politicilor
polilor
poeziilor
poeților
porților
ploilor
plăților
plăcilor
pinilor
pieilor
peștilor
perșilor
pereților
perechilor
părților
paraziților
organizațiilor
ordinilor
operațiilor
oamenilor
ochilor
obligațiilor
oilor
noțiunilor
nopților
născuților
muzicilor
mușchilor
munților
muncilor
mulțimilor
morților
minților
miilor
micilor
melodiilor
mediilor
medicilor
mezilor
mecanicilor
materiilor
mașinilor
mărimilor
măriilor
marginilor
mâinilor
magilor
lungimilor
lunilor
luminilor
lumilor
logicilor
liniilor
linilor
limbilor
legilor
legaților
jumătăților
judecăților
italienilor
istoriilor
istoricilor
internilor
intensităților
instituțiilor
instalațiilor
inșilor
inimilor
informațiilor
industriilor
indivizilor
indicațiilor
indicilor
înălțimilor
imaginilor
iilor
ideilor
hârtiilor
groșilor
grijilor
greutăților
grecilor
germanilor
generalilor
galbenilor
funcțiilor
fugilor
frumoșilor
fraților
francezilor
foștilor
formațiilor
foilor
fiilor
finilor
femeilor
familiilor
extremilor
externilor
expresiilor
evoluțiilor
europenilor
epocilor
englezilor
energiilor
elevilor
domnilor
domeniilor
dispozițiilor
direcțiilor
dinților
dimensiunilor
derivaților
dăților
dacilor
curților
curenților
cunoscuților
criticilor
creștinilor
creațiilor
corpilor
copililor
copiilor
contribuțiilor
construcțiilor
condițiilor
concepțiilor
comunicațiilor
compușilor
compozițiilor
componenților
cozilor
ciupercilor
circulațiilor
cavităților
catolicilor
categoriilor
cărților
cărbunilor
caracteristicilor
capacităților
capilor
cantităților
câmpilor
calităților
căilor
cailor
câinilor
bunilor
bucăților
bolnavilor
bogaților
bolilor
bisericilor
bătăilor
bărbaților
benzilor
banilor
autorităților
atitudinilor
aripilor
arbuștilor
arabilor
anticilor
anilor
americanilor
albilor
ailor
agenților
afecțiunilor
adepților
activităților
acțiunilor
acizilor
împăraților
băilor
grinzilor
zăpezilor
vrăjilor
voilor
vitejilor
viermilor
vibrațiilor
veniților
vegetațiilor
variațiilor
vacilor
universităților
trașilor
tradițiilor
tonilor
țiganilor
terapeuticilor
tensiunilor
țăranilor
tălpilor
suveranilor
succesiunilor
studenților
străzilor
stațiunilor
stăpânilor
stâncilor
stâlpilor
spinăriilor
soțiilor
soților
somnilor
socotelilor
sorților
slăvilor
slavilor
servilor
sensibilităților
secțiunilor
secrețiilor
șerpilor
sălilor
sacilor
rugăciunilor
rotațiilor
rochiilor
rinichilor
revoluțiilor
respirațiilor
republicilor
religiilor
rațiunilor
râșilor
rănilor
radicalilor
puștilor
publicațiilor
provinciilor
protecțiilor
principilor
prietenilor
posibilităților
pomenilor
plumbilor
piepților
personalităților
pasiunilor
pașilor
partizanilor
participanților
părinților
SusRime de gradul 3:
maselor
muzeelor
zonelor
zilelor
zgomotelor
vorbelor
vocalelor
vitelor
verticalelor
vehiculelor
vaselor
vinelor
urmelor
uneltelor
undelor
turcelor
trupelor
treptelor
tratamentelor
textelor
termenelor
tendințelor
temelor
teatrelor
tarelor
tinerelor
sutelor
surselor
supuselor
suprafețelor
sunetelor
sumelor
substanțelor
străinelor
stofelor
științelor
sticlelor
stelelor
statelor
sportivelor
spiritelor
spectacolelor
specialistelor
spatelor
spaniolelor
solidelor
sistemelor
sintagmelor
silabelor
sfintelor
sentimentelor
semnelor
șefelor
scriitoarelor
scriselor
scenelor
savantelor
satelor
semințelor
sălbaticelor
ruselor
românelor
romanelor
reprezentantelor
războaielor
razelor
relelor
rapoartelor
rapidelor
punctelor
produselor
proceselor
procedeelor
problemelor
probelor
primelor
prezențelor
președintelor
preparatelor
porumbelor
popoarelor
poetelor
plantelor
planelor
pieselor
picioarelor
pietrelor
pestelor
personalelor
personajelor
persoanelor
perioadelor
petelor
partidelor
particulelor
paralelelor
pânzelor
penelor
ouălor
oaselor
organismelor
organelor
ordinelor
orașelor
orelor
operelor
onomatopeelor
obiectivelor
obiectelor
oarelor
numelor
numerelor
notelor
normelor
nivelelor
raselor
negrelor
negativelor
navelor
născutelor
muncitoarelor
motoarelor
motivelor
moartelor
moralelor
monedelor
momentelor
moleculelor
modelelor
mobilelor
mineralelor
minelor
militarelor
mijloacelor
metodelor
metalelor
membrelor
membranelor
medicinelor
medicamentelor
mecanismelor
mecanicelor
materialelor
matelor
meselor
marinelor
manifestelor
mamiferelor
luptelor
locuitoarelor
literelor
limitelor
lichidelor
liberelor
lemnelor
legumelor
legatelor
italienelor
istoricelor
intervalelor
internaționalelor
internelor
intereselor
instrumentelor
insectelor
influențelor
individelor
indicelor
hainelor
gramelor
graficelor
gradelor
glandelor
germanelor
gazelor
funcționarelor
frunzelor
frumoaselor
fructelor
frazelor
franțuzismelor
francezelor
fragmentelor
fostelor
forțelor
formulelor
formatelor
formelor
fluidelor
firelor
finelor
filmelor
ființelor
fibrelor
fenomenelor
fazelor
fețelor
fetelor
faptelor
extremelor
exterioarelor
existențelor
evenimentelor
europenelor
erbaceelor
erelor
englezelor
elevelor
elementelor
lor
efectelor
echipelor
durelor
documentelor
doctrinelor
distanțelor
dispozitivelor
disciplinelor
diminutivelor
desenelor
derivatelor
degetelor
dacelor
datelor
cuvintelor
curentelor
cunoștințelor
cunoscutelor
cultelor
culoarelor
creștinelor
credințelor
creatoarelor
copilelor
contrelor
contactelor
conducătoarelor
comunelor
compuselor
compozitoarelor
componentelor
complexelor
coloanelor
colectivelor
coardelor
claselor
cinelor
cerealelor
centrelor
centralelor
celulelor
celor
cauzelor
caselor
caracterelor
capetelor
cântecelor
camerelor
calelor
bunelor
brațelor
boabelor
bazelor
bărbatelor
barelor
banatelor
avioanelor
autoarelor
automobilelor
aspectelor
artelor
armatelor
armelor
arabelor
aparatelor
apelor
animalelor
analizelor
americanelor
alimentelor
alor
ajutoarelor
agentelor
aeronavelor
aerelor
actelor
acidelor
acelor
recipientelor
planetelor
ziarelor
zăcămintelor
volumelor
voințelor
vitezelor
vițelor
violetelor
violențelor
vestelor
verbelor
venitelor
velelor
vârstelor
variantelor
vagoanelor
utilajelor
următoarelor
urinelor
umbrelor
uleielor
trecătoarelor
tratatelor
transparentelor
traselor
toxicelor
tiparelor
țintelor
țiganelor
testamentelor
taxelor
tablelor
suveranelor
sufletelor
suferințelor
succeselor
subteranelor
substantivelor
subiectelor
studentelor
strofelor
strigătelor
stăpânelor
spuselor
sprijinelor
șoselelor
sondelor
soarelelor
slujbelor
slavelor
sintezelor
simultanelor
siguranțelor
sferelor
sexelor
servelor
semnalelor
secundarelor
secundelor
sectelor
secretelor
scoarțelor
scaunelor
ruptelor
rudelor
roatelor
roadelor
rezistențelor
rezervelor
revistelor
rețelelor
reptilelor
registrelor
regalelor
radioactivelor
rachetelor
proteinelor
proprietarelor
pronumelor
programelor
profundelor
profesoarelor
prietenelor
pozitivelor
poemelor
podoabelor
plutitoarelor
platformelor
pleselor
plaselor
piețelor
pianelor
petalelor
permanentelor
perfectelor
pedepselor
pătratelor
pastelor
partizanelor
participantelor
paralelor
Sus
Sus
Definiții din DEX:
GÚRĂ, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele și deschizătura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Gură-n gură = foarte aproape unul de celălalt. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva). Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte. A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc. Parcă se bat lupii la gura lui, se spune despre cineva care mănâncă lacom sau vorbește repede. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea. A scoate (sau a scăpa ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie. A țipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca în) gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit. A se zvârcoli ca în gură de șarpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul. ◊ Compuse: gură-cască (sau -căscată) = persoană care-și pierde vremea în zadar sau care dovedește neglijență, dezinteres condamnabil; persoană care stă absentă, care nu înțelege ce i se spune; gură-de-lup = a) defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parâme; c) unealtă cu care se îndoaie tabla groasă; gura-leului = plantă erbacee ornamentală cu flori de diverse culori, asemănătoare cu o gură (I 1) (Antirrhinum majus); gura-lupului = plantă erbacee cu flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sărutare, sărut. 2. Gura (I 1) considerată ca organ cu care cineva se hrănește. ◊ Expr. A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin). A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură. A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort. De-ale gurii = (lucruri de) mâncare. ♦ Îmbucătură, sorbitură, înghițitură. ◊ Expr. Nici o gură de apă = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hrănit. 3. Gura (I 1) considerată ca organ al vorbirii; cloanță. ◊ Expr. A tăcea din gură = a nu (mai) vorbi nimic. A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește. A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse. A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scăpa gura = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună. A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret. A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe. A fi cu gura mare = a fi certăreț. A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare. A-și păzi (sau ține etc.) gura = a-și impune tăcere; a fi prudent în tot ce vorbește. A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări. A fi bun de gură = (adesea peior.) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă. A fi rău de gură (sau gură rea) = a) a bârfi, a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rău, nefavorabil. A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice, a spune etc.) cu jumătate de gură (sau cu gura jumătate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotărât, fără convingere. E numai gura de el, se spune despre cineva care promite, dar nu se ține de cuvânt, sau care se laudă cu multe, dar nu face nimic. A-i umbla (cuiva) vorba prin gură = a nu găsi cuvântul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de a-l găsi). A trece (sau a umbla, a fi purtat) din gură în gură = (despre vorbe, cântece etc.) a (se) transmite de la om la om, din generație în generație. ◊ Compus: gură-spartă = om flecar, limbut, care nu poate ține un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorbă, spusă, mărturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe, bârfeli, scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoană care născocește) vorbe, bârfeli, intrigi. A intra în gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge să fie vorbit de rău. A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe lângă cineva pentru a-l convinge să facă un lucru; a cicăli pe cineva. ♦ Glas, grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura, se zice despre un om tăcut, liniștit, potolit. Cât îl ține (sau îl ia) gura sau în gura mare = foarte tare, din răsputeri. A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Gălăgie, țipăt, ceartă. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sări, a începe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, a se răsti la cineva. ◊ Expr. A da gură la câini = a striga la câini să nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbește; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = bârfitorii. 4. Gura (I 1) considerată ca organ al cântării. II. Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație etc. Gura vasului. Gura cămășii. Gură de canal. Gura fluviului. ◊ Gură de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și din cea care se petrece pe după gâtul calului. Gură de apă = instalație care servește pentru a lua apă dintr-o rețea de distribuție. Gură de incendiu = gură de apă la care se montează un furtun pentru luarea apei sub presiune în caz de incendiu. Gură de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gură artificială = aparat compus, în general, dintr-un difuzor montat într-o incintă acustică, de formă și dimensiuni astfel alese, încât caracteristicile acustice să fie asemănătoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări. A prins pânza gură = s-a făcut începutul. A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. – Lat. gula „gâtlej, gât”.
GÚR//Ă ~i f. 1) (la oameni) Cavitate în partea inferioară a feţei, delimitată de buze. ♢ ~-cască a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestând interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care stă nedumerită, neînţelegând ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepăsătoare şi distrate. ~-de-lup defect congenital al feţei omului, constând dintr-o fisură la buza şi gingia superioară, prin care cavitatea bucală comunică cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emoţie, de oboseală etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mână până la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a săruta pe cineva. 2) (la om şi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ♢ De-ale ~ii alimente; hrană. A pune (sau a lua) ceva în ~ a mânca puţin. A da şi bucăţica de la ~ a da şi puţinul pe care-l are. A-i lua pâinea de la ~ a lipsi de mijloace de existenţă. A da (cuiva) mură-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a dispărea fără urmă. A ţipa (sau a striga) ca din ~ de şarpe a striga disperat. ~a-leului plantă erbacee decorativă cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului plantă erbacee cu frunze alungite şi cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cât se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singură dată; îmbucătură. 4) Persoană (membru al unei familii) care trebuie hrănită. 5) Parte a aparatului de vorbire. ♢ A închide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva să tacă. A tăcea din ~ a nu vorbi. Cu jumătate de ~ fără mare dorinţă. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destăinui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ spartă a fi prea vorbăreţ. A avea o ~ cât o şură a) a avea gură mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fără să se ţină de cuvânt. A intra în ~a lumii a fi vorbit de rău. A se pune în ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A se lua după ~a cuiva a acţiona după sfatul cuiva. A sări cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele bârfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A nu i se auzi ~a a fi tăcut. A striga (sau răcni, a ţipa) cât îl ţine ~a, a striga (sau a răcni, a ţipa) în ~a mare a striga foarte tare, din răsputeri. A nu avea ~ (să răspundă, să vorbească ceva) a nu îndrăzni să răspundă sau să vorbească. 7) Deschizătură (a unei încăperi, instalaţii, a unui obiect etc.) prin intermediul căreia se introduce sau se evacuează ceva. ~a cămăşii. ~ de canal. ~a beciului. ♢ ~ de foc armă grea de foc. A lega ~a pânzei a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe ţesutul; b) a se înstări. 8) Loc unde se varsă o apă (curgătoare). ~a râului. ♢ ~ de incendiu gură de apă la care se racordează un furtun pentru a lua apa aflată sub presiune, în caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)GÚR//Ă ~i f. 1) (la oameni) Cavitate în partea inferioară a feţei, delimitată de buze. ♢ ~-cască a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestând interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care stă nedumerită, neînţelegând ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepăsătoare şi distrate. ~-de-lup defect congenital al feţei omului, constând dintr-o fisură la buza şi gingia superioară, prin care cavitatea bucală comunică cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emoţie, de oboseală etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mână până la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a săruta pe cineva. 2) (la om şi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ♢ De-ale ~ii alimente; hrană. A pune (sau a lua) ceva în ~ a mânca puţin. A da şi bucăţica de la ~ a da şi puţinul pe care-l are. A-i lua pâinea de la ~ a lipsi de mijloace de existenţă. A da (cuiva) mură-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a dispărea fără urmă. A ţipa (sau a striga) ca din ~ de şarpe a striga disperat. ~a-leului plantă erbacee decorativă cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului plantă erbacee cu frunze alungite şi cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cât se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singură dată; îmbucătură. 4) Persoană (membru al unei familii) care trebuie hrănită. 5) Parte a aparatului de vorbire. ♢ A închide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva să tacă. A tăcea din ~ a nu vorbi. Cu jumătate de ~ fără mare dorinţă. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destăinui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ spartă a fi prea vorbăreţ. A avea o ~ cât o şură a) a avea gură mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fără să se ţină de cuvânt. A intra în ~a lumii a fi vorbit de rău. A se pune în ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A se lua după ~a cuiva a acţiona după sfatul cuiva. A sări cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele bârfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A nu i se auzi ~a a fi tăcut. A striga (sau răcni, a ţipa) cât îl ţine ~a, a striga (sau a răcni, a ţipa) în ~a mare a striga foarte tare, din răsputeri. A nu avea ~ (să răspundă, să vorbească ceva) a nu îndrăzni să răspundă sau să vorbească. 7) Deschizătură (a unei încăperi, instalaţii, a unui obiect etc.) prin intermediul căreia se introduce sau se evacuează ceva. ~a cămăşii. ~ de canal. ~a beciului. ♢ ~ de foc armă grea de foc. A lega ~a pânzei a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe ţesutul; b) a se înstări. 8) Loc unde se varsă o apă (curgătoare). ~a râului. ♢ ~ de incendiu gură de apă la care se racordează un furtun pentru a lua apa aflată sub presiune, în caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula
Sus
Sinonime:
GÚRĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. şi Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău. (Îşi bagă ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (înv.) rost, (fam. şi peior.) clanţă, fleancă, (peior.) bot, (Mold. şi Bucov. peior.) leoapă, leoarbă, (fam. şi fig.) clanţă, clobanţ, clonţ, fofelniţă, hanţă, meliţă, moară, papagal, plisc, pupăză, râşniţă, trombon, ţarcă, (arg.) muie, muzicuţă. (Nu-i tace ~ toată ziua.) 3. gură-cască v. cască-gură; gură căscată v. cască-gură. 4. v. bot. 5. (BOT.) gura-lupului (Scutellaria altissima) = (reg.) colţul-lupului. 6. v. sărut. 7. v. duşcă. 8. v. îmbucătură. 9. v. glas. 10. v. buză. 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.)
GÚRĂ s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, margine, mărturisire, relatare, spusă, tăiş, vorbă, zisă.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)GÚRĂ s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, margine, mărturisire, relatare, spusă, tăiş, vorbă, zisă.