Cuvinte care rimează cu gurilor; rime cu gurilor
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "gurilor":

Sus

Rime de gradul 1:

nivelurilor bumbacurilor zborurilor vremurilor vorbirilor vinurilor versurilor vederilor vârfurilor vânturilor valorilor uzurilor ușorilor uscaturilor urmărilor urilor unghiurilor uleiurilor tumorilor tulburărilor tuburilor trecerilor trăsăturilor transporturilor transformărilor torurilor tonurilor titlurilor tipurilor timpurilor țesuturilor țesăturilor terenurilor temperaturilor țărilor tinerilor structurilor straturilor stilurilor staturilor stărilor sporturilor solurilor sorilor șirurilor simbolurilor sfârșiturilor sensurilor scrisurilor scriitorilor scrierilor scopurilor schimbărilor schimburilor scărilor sărurilor sărbătorilor romurilor rolurilor ritmurilor reliefurilor râurilor raporturilor rândurilor radiourilor puterilor privitorilor privirilor primurilor prețurilor poturilor posturilor porturilor podurilor planurilor picturilor petrolurilor păsărilor părerilor perilor parilor pământurilor pădurilor oțelurilor organizărilor ochiurilor obiceiurilor orilor nodurilor nimicurilor negrilor naturilor nașterilor muncitorilor modificărilor modurilor mișcărilor mirosurilor militarilor mijlocurilor membrilor mătăsurilor măsurărilor măsurilor mărfurilor mărilor manifestărilor mâncărilor lucrurilor lucrărilor loviturilor locuitorilor localurilor locurilor literaturilor lipsurilor legăturilor lăpturilor lacurilor jururilor jocurilor întreprinderilor întâmplărilor însușirilor începuturilor încăperilor împrejurărilor icurilor ierburilor gusturilor grupurilor gerurilor genurilor găurilor funcționarilor formărilor focurilor florilor figurilor firilor felurilor fapturilor factorilor evurilor durerilor dulciurilor drumurilor drepturilor dezvoltărilor determinărilor deplasărilor denumirilor daturilor darurilor dansurilor cursurilor cuprinsurilor culturilor culorilor creșterilor creatorilor corpurilor conținuturilor conturilor conducerilor conurilor compunerilor compozitorilor clădirilor chimurilor cercetărilor cercurilor centrilor cazurilor câturilor caturilor cărnurilor capurilor câmpurilor căldurilor bunurilor boturilor băuturilor avuturilor autorilor asprilor așezărilor arcurilor arilor ansamblurilor amestecurilor ajutorilor adunărilor acordurilor flăcărilor betonurilor zidurilor viitorurilor veniturilor vânzărilor vânătorilor valurilor următorilor unirilor umerilor ucisurilor tutunurilor trunchiurilor trenurilor treburilor transmiterilor traducerilor totalurilor tivurilor ținuturilor țărmurilor tăierilor tablourilor susținerilor supturilor suporturilor supărărilor sucurilor strugurilor strălucirilor stomacurilor știrilor stăpânirilor sporilor somnurilor soiurilor simțurilor sforilor sedimentărilor serilor sculpturilor scrisorilor scândurilor scăderilor rosturilor resturilor reproducerilor reprezentărilor regimurilor reducerilor realizărilor răspunsurilor rangurilor rămasurilor ramurilor purtărilor purilor pulberilor protectorilor proprietarilor profesorilor producerilor producătorilor primarilor preocupărilor prelucrărilor pregătirilor prafurilor povestirilor porumburilor populărilor plumburilor plecărilor plăcerilor pierderilor piepturilor pictorilor picurilor petrecerilor peșterilor paturilor pasurilor particularilor parcurilor
Sus

Rime de gradul 2:

fabricilor zeilor vremilor vocilor viilor vieților varietăților văilor ușilor urechilor unităților turcilor tulpinilor totalităților tipilor timpilor termenilor teritoriilor teoriilor tehnicilor taților taliilor supușilor studiilor străinilor stațiilor sportivilor speciilor specialiștilor spațiilor spaniolilor soluțiilor solizilor soldaților solilor societăților situațiilor sfinților serviciilor seriilor senzațiilor semnificațiilor șefilor școlilor savanților sarcinilor sălbaticilor rușilor roșiilor românilor romanilor romilor rocilor roților reprezentanților repezilor relațiilor regulilor regiunilor regilor realităților realilor reacțiilor radiațiilor rădăcinilor puilor proștilor propriilor proprietăților propozițiilor proporțiilor producțiilor principiilor presiunilor președinților preoților practicilor pozițiilor porumbilor porțiunilor porcilor populațiilor politicilor polilor poeziilor poeților porților ploilor plăților plăcilor pinilor pieilor peștilor perșilor pereților perechilor părților paraziților organizațiilor ordinilor operațiilor oamenilor ochilor obligațiilor oilor noțiunilor nopților născuților muzicilor mușchilor munților muncilor mulțimilor morților minților miilor micilor melodiilor mediilor medicilor mezilor mecanicilor materiilor mașinilor mărimilor măriilor marginilor mâinilor magilor lungimilor lunilor luminilor lumilor logicilor liniilor linilor limbilor legilor legaților jumătăților judecăților italienilor istoriilor istoricilor internilor intensităților instituțiilor instalațiilor inșilor inimilor informațiilor industriilor indivizilor indicațiilor indicilor înălțimilor imaginilor iilor ideilor hârtiilor groșilor grijilor greutăților grecilor germanilor generalilor galbenilor funcțiilor fugilor frumoșilor fraților francezilor foștilor formațiilor foilor fiilor finilor femeilor familiilor extremilor externilor expresiilor evoluțiilor europenilor epocilor englezilor energiilor elevilor domnilor domeniilor dispozițiilor direcțiilor dinților dimensiunilor derivaților dăților dacilor curților curenților cunoscuților criticilor creștinilor creațiilor corpilor copililor copiilor contribuțiilor construcțiilor condițiilor concepțiilor comunicațiilor compușilor compozițiilor componenților cozilor ciupercilor circulațiilor cavităților catolicilor categoriilor cărților cărbunilor caracteristicilor capacităților capilor cantităților câmpilor calităților căilor cailor câinilor bunilor bucăților bolnavilor bogaților bolilor bisericilor bătăilor bărbaților benzilor banilor autorităților atitudinilor aripilor arbuștilor arabilor anticilor anilor americanilor albilor ailor agenților afecțiunilor adepților activităților acțiunilor acizilor împăraților băilor grinzilor zăpezilor vrăjilor voilor vitejilor viermilor vibrațiilor veniților vegetațiilor variațiilor vacilor universităților trașilor tradițiilor tonilor țiganilor terapeuticilor tensiunilor țăranilor tălpilor suveranilor succesiunilor studenților străzilor stațiunilor stăpânilor stâncilor stâlpilor spinăriilor soțiilor soților somnilor socotelilor sorților slăvilor slavilor servilor sensibilităților secțiunilor secrețiilor șerpilor sălilor sacilor rugăciunilor rotațiilor rochiilor rinichilor revoluțiilor respirațiilor republicilor religiilor rațiunilor râșilor rănilor radicalilor puștilor publicațiilor provinciilor protecțiilor principilor prietenilor posibilităților pomenilor plumbilor piepților personalităților pasiunilor pașilor partizanilor participanților părinților
Sus

Rime de gradul 3:

maselor muzeelor zonelor zilelor zgomotelor vorbelor vocalelor vitelor verticalelor vehiculelor vaselor vinelor urmelor uneltelor undelor turcelor trupelor treptelor tratamentelor textelor termenelor tendințelor temelor teatrelor tarelor tinerelor sutelor surselor supuselor suprafețelor sunetelor sumelor substanțelor străinelor stofelor științelor sticlelor stelelor statelor sportivelor spiritelor spectacolelor specialistelor spatelor spaniolelor solidelor sistemelor sintagmelor silabelor sfintelor sentimentelor semnelor șefelor scriitoarelor scriselor scenelor savantelor satelor semințelor sălbaticelor ruselor românelor romanelor reprezentantelor războaielor razelor relelor rapoartelor rapidelor punctelor produselor proceselor procedeelor problemelor probelor primelor prezențelor președintelor preparatelor porumbelor popoarelor poetelor plantelor planelor pieselor picioarelor pietrelor pestelor personalelor personajelor persoanelor perioadelor petelor partidelor particulelor paralelelor pânzelor penelor ouălor oaselor organismelor organelor ordinelor orașelor orelor operelor onomatopeelor obiectivelor obiectelor oarelor numelor numerelor notelor normelor nivelelor raselor negrelor negativelor navelor născutelor muncitoarelor motoarelor motivelor moartelor moralelor monedelor momentelor moleculelor modelelor mobilelor mineralelor minelor militarelor mijloacelor metodelor metalelor membrelor membranelor medicinelor medicamentelor mecanismelor mecanicelor materialelor matelor meselor marinelor manifestelor mamiferelor luptelor locuitoarelor literelor limitelor lichidelor liberelor lemnelor legumelor legatelor italienelor istoricelor intervalelor internaționalelor internelor intereselor instrumentelor insectelor influențelor individelor indicelor hainelor gramelor graficelor gradelor glandelor germanelor gazelor funcționarelor frunzelor frumoaselor fructelor frazelor franțuzismelor francezelor fragmentelor fostelor forțelor formulelor formatelor formelor fluidelor firelor finelor filmelor ființelor fibrelor fenomenelor fazelor fețelor fetelor faptelor extremelor exterioarelor existențelor evenimentelor europenelor erbaceelor erelor englezelor elevelor elementelor lor efectelor echipelor durelor documentelor doctrinelor distanțelor dispozitivelor disciplinelor diminutivelor desenelor derivatelor degetelor dacelor datelor cuvintelor curentelor cunoștințelor cunoscutelor cultelor culoarelor creștinelor credințelor creatoarelor copilelor contrelor contactelor conducătoarelor comunelor compuselor compozitoarelor componentelor complexelor coloanelor colectivelor coardelor claselor cinelor cerealelor centrelor centralelor celulelor celor cauzelor caselor caracterelor capetelor cântecelor camerelor calelor bunelor brațelor boabelor bazelor bărbatelor barelor banatelor avioanelor autoarelor automobilelor aspectelor artelor armatelor armelor arabelor aparatelor apelor animalelor analizelor americanelor alimentelor alor ajutoarelor agentelor aeronavelor aerelor actelor acidelor acelor recipientelor planetelor ziarelor zăcămintelor volumelor voințelor vitezelor vițelor violetelor violențelor vestelor verbelor venitelor velelor vârstelor variantelor vagoanelor utilajelor următoarelor urinelor umbrelor uleielor trecătoarelor tratatelor transparentelor traselor toxicelor tiparelor țintelor țiganelor testamentelor taxelor tablelor suveranelor sufletelor suferințelor succeselor subteranelor substantivelor subiectelor studentelor strofelor strigătelor stăpânelor spuselor sprijinelor șoselelor sondelor soarelelor slujbelor slavelor sintezelor simultanelor siguranțelor sferelor sexelor servelor semnalelor secundarelor secundelor sectelor secretelor scoarțelor scaunelor ruptelor rudelor roatelor roadelor rezistențelor rezervelor revistelor rețelelor reptilelor registrelor regalelor radioactivelor rachetelor proteinelor proprietarelor pronumelor programelor profundelor profesoarelor prietenelor pozitivelor poemelor podoabelor plutitoarelor platformelor pleselor plaselor piețelor pianelor petalelor permanentelor perfectelor pedepselor pătratelor pastelor partizanelor participantelor paralelor
Sus

Definiții din DEX:

GÚRĂ, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele și deschizătura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Gură-n gură = foarte aproape unul de celălalt. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva). Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte. A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc. Parcă se bat lupii la gura lui, se spune despre cineva care mănâncă lacom sau vorbește repede. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea. A scoate (sau a scăpa ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie. A țipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca în) gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit. A se zvârcoli ca în gură de șarpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul. ◊ Compuse: gură-cască (sau -căscată) = persoană care-și pierde vremea în zadar sau care dovedește neglijență, dezinteres condamnabil; persoană care stă absentă, care nu înțelege ce i se spune; gură-de-lup = a) defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parâme; c) unealtă cu care se îndoaie tabla groasă; gura-leului = plantă erbacee ornamentală cu flori de diverse culori, asemănătoare cu o gură (I 1) (Antirrhinum majus); gura-lupului = plantă erbacee cu flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sărutare, sărut. 2. Gura (I 1) considerată ca organ cu care cineva se hrănește. ◊ Expr. A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin). A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură. A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort. De-ale gurii = (lucruri de) mâncare. ♦ Îmbucătură, sorbitură, înghițitură. ◊ Expr. Nici o gură de apă = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hrănit. 3. Gura (I 1) considerată ca organ al vorbirii; cloanță. ◊ Expr. A tăcea din gură = a nu (mai) vorbi nimic. A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește. A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse. A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scăpa gura = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună. A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret. A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe. A fi cu gura mare = a fi certăreț. A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare. A-și păzi (sau ține etc.) gura = a-și impune tăcere; a fi prudent în tot ce vorbește. A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări. A fi bun de gură = (adesea peior.) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă. A fi rău de gură (sau gură rea) = a) a bârfi, a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rău, nefavorabil. A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice, a spune etc.) cu jumătate de gură (sau cu gura jumătate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotărât, fără convingere. E numai gura de el, se spune despre cineva care promite, dar nu se ține de cuvânt, sau care se laudă cu multe, dar nu face nimic. A-i umbla (cuiva) vorba prin gură = a nu găsi cuvântul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de a-l găsi). A trece (sau a umbla, a fi purtat) din gură în gură = (despre vorbe, cântece etc.) a (se) transmite de la om la om, din generație în generație. ◊ Compus: gură-spartă = om flecar, limbut, care nu poate ține un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorbă, spusă, mărturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe, bârfeli, scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoană care născocește) vorbe, bârfeli, intrigi. A intra în gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge să fie vorbit de rău. A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe lângă cineva pentru a-l convinge să facă un lucru; a cicăli pe cineva. ♦ Glas, grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura, se zice despre un om tăcut, liniștit, potolit. Cât îl ține (sau îl ia) gura sau în gura mare = foarte tare, din răsputeri. A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Gălăgie, țipăt, ceartă. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sări, a începe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, a se răsti la cineva. ◊ Expr. A da gură la câini = a striga la câini să nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbește; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = bârfitorii. 4. Gura (I 1) considerată ca organ al cântării. II. Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație etc. Gura vasului. Gura cămășii. Gură de canal. Gura fluviului. ◊ Gură de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și din cea care se petrece pe după gâtul calului. Gură de apă = instalație care servește pentru a lua apă dintr-o rețea de distribuție. Gură de incendiu = gură de apă la care se montează un furtun pentru luarea apei sub presiune în caz de incendiu. Gură de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gură artificială = aparat compus, în general, dintr-un difuzor montat într-o incintă acustică, de formă și dimensiuni astfel alese, încât caracteristicile acustice să fie asemănătoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări. A prins pânza gură = s-a făcut începutul. A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. – Lat. gula „gâtlej, gât”.

GÚR//Ă ~i f. 1) (la oameni) Cavitate în partea inferioară a feţei, delimitată de buze. ♢ ~-cască a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestând interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care stă nedumerită, neînţelegând ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepăsătoare şi distrate. ~-de-lup defect congenital al feţei omului, constând dintr-o fisură la buza şi gingia superioară, prin care cavitatea bucală comunică cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emoţie, de oboseală etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mână până la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a săruta pe cineva. 2) (la om şi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ♢ De-ale ~ii alimente; hrană. A pune (sau a lua) ceva în ~ a mânca puţin. A da şi bucăţica de la ~ a da şi puţinul pe care-l are. A-i lua pâinea de la ~ a lipsi de mijloace de existenţă. A da (cuiva) mură-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a dispărea fără urmă. A ţipa (sau a striga) ca din ~ de şarpe a striga disperat. ~a-leului plantă erbacee decorativă cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului plantă erbacee cu frunze alungite şi cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cât se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singură dată; îmbucătură. 4) Persoană (membru al unei familii) care trebuie hrănită. 5) Parte a aparatului de vorbire. ♢ A închide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva să tacă. A tăcea din ~ a nu vorbi. Cu jumătate de ~ fără mare dorinţă. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destăinui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ spartă a fi prea vorbăreţ. A avea o ~ cât o şură a) a avea gură mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fără să se ţină de cuvânt. A intra în ~a lumii a fi vorbit de rău. A se pune în ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A se lua după ~a cuiva a acţiona după sfatul cuiva. A sări cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele bârfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A nu i se auzi ~a a fi tăcut. A striga (sau răcni, a ţipa) cât îl ţine ~a, a striga (sau a răcni, a ţipa) în ~a mare a striga foarte tare, din răsputeri. A nu avea ~ (să răspundă, să vorbească ceva) a nu îndrăzni să răspundă sau să vorbească. 7) Deschizătură (a unei încăperi, instalaţii, a unui obiect etc.) prin intermediul căreia se introduce sau se evacuează ceva. ~a cămăşii. ~ de canal. ~a beciului. ♢ ~ de foc armă grea de foc. A lega ~a pânzei a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe ţesutul; b) a se înstări. 8) Loc unde se varsă o apă (curgătoare). ~a râului. ♢ ~ de incendiu gură de apă la care se racordează un furtun pentru a lua apa aflată sub presiune, în caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

GÚRĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. şi Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău. (Îşi bagă ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (înv.) rost, (fam. şi peior.) clanţă, fleancă, (peior.) bot, (Mold. şi Bucov. peior.) leoapă, leoarbă, (fam. şi fig.) clanţă, clobanţ, clonţ, fofelniţă, hanţă, meliţă, moară, papagal, plisc, pupăză, râşniţă, trombon, ţarcă, (arg.) muie, muzicuţă. (Nu-i tace ~ toată ziua.) 3. gură-cască v. cască-gură; gură căscată v. cască-gură. 4. v. bot. 5. (BOT.) gura-lupului (Scutellaria altissima) = (reg.) colţul-lupului. 6. v. sărut. 7. v. duşcă. 8. v. îmbucătură. 9. v. glas. 10. v. buză. 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.)

GÚRĂ s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, margine, mărturisire, relatare, spusă, tăiş, vorbă, zisă.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.016s