Cuvinte care rimează cu "grăi": (vezi și grai)

Sus

Rime de gradul 2:

zăgrăi agrăi

Sus

Rime de gradul 3:

trăi răi sforăi nătărăi înrăi horăi chiorăi chirăi durăi forăi jigărăi birăi tihărăi hârăi retrăi gurăi clădărăi

Sus

Rime de gradul 4:

văi săi bătăi căi tăi șovăi pipăi mormăi cotrobăi plescăi păstăi moțăi cocăi zornăi mocăi molfăi smiorcăi grohăi ăi băi pufăi clefăi tropăi miorlăi țopăi buhăi behăi răpăi horcăi lipăi lăi sporovăi pleoscăi găi țocăi fornăi fonfăi ticăi tigăi ronțăi orbecăi rigăi zumzăi lăfăi miorcăi orăcăi călăi pocăi vâlvătăi zdupăi fleșcăi flăcăi hămăi ciorovăi bănănăi hurducăi copăi chelălăi șovâlcăi dupăi horhăi măcăi șalăi ciumăfăi colcăi horpăi olecăi zumbăi zupăi mucegăi zăhăi clăi năclăi cățăi zăpăi hopăi năbădăi lălăi pospăi hăpăi hălpăi văpăi hojbăi fojgăi șopăi tăcăi lehăi mecăi jnăpăi colbăi schelălăi plăvăi hăi flocăi bălălăi porcăi chițăi pălălăi clănțăi scrombăi bădădăi forfăi dănănăi putregăi cepăi bălăngăi boncăi chehăi leorbăi țigăi șontâcăi pupăi mehăi zărvăi budăi clăncăi păi ocăi știobâlcăi ghiorțăi bucălăi chihăi leorcăi măi mătăhăi cihăi leorpăi cobăi cloncăi tălălăi foșăi hălălăi ceangăi onănăi folfăi mătănăi clăpăi șișăi hătcăi fălălăi clămpăi țuhăi lincăi tăpălăi cușcăi hicăi

Sus

Definiții din DEX:

GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv).

GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati.

GRA//I ~iuri n. 1) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A-i pieri (sau a-şi pierde) ~iul a) a nu mai vorbi; a amuţi; b) a nu mai avea ce spune. 2) Sistem de comunicare între oameni, cu ajutorul limbii; limbaj; vorbire. ♢ Prin viu ~ în mod oral. 3) Mod de exprimare; vorbire; limbă. ~ ales. 4) Unitate lingvistică subordonată dialectului. /Din a grăi

A GRĂ//Í ~iésc pop. 1. tranz. A exprima prin grai; a reda prin cuvinte. 2. intranz. A comunica cu ajutorul limbii; a vorbi. /<bulg. graja, sb. grájati

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

GRAI s. 1. v. glas. 2. v. limbaj. 3. (LINGV.) (livr.) idiom, (impr.) dialect. (Un ~ regional.)

GRAI s. v. cuvânt, termen, vorbă.

GRĂÍ vb. v. scoate.

GRĂÍ vb. v. boteza, chema, conveni, denumi, intitula, înţelege, învoi, numi, porecli, rosti, spune, supranumi, vorbi, zice.