Cuvinte care rimează cu extremi; rime cu extremi
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "extremi":

Sus

Rime de gradul 2:

vremi supremi remi scremi
Sus

Rime de gradul 3:

temi chemi rezemi zemi blestemi gemi boemi însemi rechemi totemi
Sus

Rime de gradul 4:

îmi mi dormi denumi numi primi grăsimi maritimi întocmi mulțumi fermi fărâmi lacomi pomi adormi patimi uimi nemulțumi buciumi momi tocmi reprimi șoimi compătimi pătimi glumi supranumi molcomi aromi ulmi arămi dami cârmi lăcomi năimi însumi legumi păresimi sodomi alămi palmi bonomi submulțimi împătimi smomi placodermi agnatostomi plagiostomi ciclostomi readormi ostracodermi șimi gnatostomi surnumi
Sus

Definiții din DEX:

EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat) ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus.

EXTRÉM ~ă (~i, ~e) 1) Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumuseţe ~ă. Răutate ~ă. 2) Care termină un spaţiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită ~ă. /<fr. extréme, lat. extremus

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.003s