Cuvinte care rimează cu dur; rime cu dur
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "dur":

Sus

Rime de gradul 3:

îndur trubadur condur pandur gudur tandur extradur microdur permendur magnadur
Sus

Rime de gradul 4:

jur bucur aur asigur alătur singur graur înlătur tulbur sur pur sigur mur abur obscur procur mătur nur vultur cutremur nesigur contur taur bur mercur mugur satur ungur cusur matur fur cur tur murmur șnur tezaur desigur înjur împrejur ciur maur flutur țurțur bour tremur centaur chiabur laur prematur balaur augur învolbur conjur înconjur impur azur faur femur scutur tambur samur susur presur zmeur prapur abajur mahmur ajur grangur abjur bonjur picur clarobscur bulgur huzur retur plaur calambur velur imatur sperjur silur dinozaur minotaur telur cangur topinambur kieselgur zgrunțur îmbucur buhur ciuciur sejur turbobur taftur cobur sabur zur încur brontozaur zurzur ceambur caciur mascur ogur pelur păliur semiobscur hipocentaur cenur cătur liur oxiur branhiozaur plesiozaur ceamur ghiaur imprimatur bucentaur ihtiozaur stegozaur deleatur mezozaur pagur prour mazur muhur căciur faurmaur dimprejur primprejur vur
Sus

Definiții din DEX:

DUR1, -Ă, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.

DUR2 interj., v. dura1.

DUR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu uşurinţă; rezistent la actiunea unor forţe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă ~ă. Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conţine săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană ~ă consoană a cărei articulaţie nu conţine nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus

DUR2 interj. reg. (se foloseşte pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleşte) ♢ Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mişcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitaţie fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu şi contradictoriu. /Onomat.

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.009s