Cuvinte care rimează cu distrus; rime cu distrus
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "distrus":

Sus

Rime de gradul 1:

abstrus autodistrus
Sus

Rime de gradul 2:

intrus
Sus

Rime de gradul 3:

rus virus humerus papirus bielorus grus cirus ultravirus varus antivirus mixovirus ribovirus velicorus
Sus

Rime de gradul 4:

dus introdus dispus impus sus reprodus supus compus spus redus adus produs pus opus presupus inclus descompus suprapus plus exclus apus dedus sedus fus indus repaus indispus anus ambitus surplus răpus interpus predispus minus sinus tonus hindus corpus juxtapus postpus humus nespus prepus lotus mucus nesupus antepus fetus mus cactus conclus bambus presus primus cumulus ictus terminus rebus ficus campus detritus cubitus turnus stratus lupus habitus status cosinus radius favus argus talus retradus subprodus talamus trombus supraexpus timus lapsus clavus vitellus maus nauplius asparagus calamus solidus embolus ulcus nonius nimbus calus ileus rictus plusprodus angelus fucus altocumulus valgus tractus altostratus raptus hipotalamus superpus nepus negus homunculus nimbostratus electrotonus trismus tarabulus servus exitus țuhaus branchipus volvulus semiprodus pemfigus tofus platfus mesohippus cumulostratus stratocumulus panus nistagmus papus ortotonus cumulonimbus cirostratus cirocumulus macairodus draifus opistotonus șlus hocus-pocus
Sus

Definiții din DEX:

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.

DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localităţi etc.) A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere

A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-şi pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-şi pierde sănătatea. /<it. distruggere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

DISTRÚGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârşi, a strica. (Duşmanii au ~ tot ce le-a ieşit în cale.) 2. a desfiinţa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toţi.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. şi reg.) a (se) ticăloşi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

DISTRÚS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. şi pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropşit. (Duşmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.003s