Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "dispus":
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
pus
impus
expus
compus
supus
depus
propus
presupus
opus
descompus
suprapus
apus
repus
răpus
interpus
juxtapus
postpus
prepus
corpus
recompus
antepus
nesupus
campus
lupus
supraexpus
contrapus
superpus
nepus
subexpus
branchipus
mesohippus
papus
SusRime de gradul 4:
produs
sus
redus
reprodus
dus
distrus
introdus
rus
adus
inclus
plus
exclus
dedus
repaus
virus
fus
indus
sedus
anus
ambitus
surplus
minus
sinus
humus
tonus
hindus
lotus
mucus
fetus
mus
cactus
conclus
bambus
ficus
rebus
primus
cumulus
detritus
presus
terminus
humerus
ictus
turnus
cubitus
papirus
stratus
bielorus
status
habitus
cosinus
argus
favus
radius
talus
subprodus
grus
retradus
trombus
talamus
timus
cirus
lapsus
maus
ultravirus
clavus
vitellus
intrus
embolus
asparagus
nauplius
calamus
solidus
varus
nonius
ulcus
abstrus
rictus
calus
ileus
nimbus
plusprodus
angelus
fucus
altocumulus
antivirus
valgus
tractus
hipotalamus
altostratus
raptus
negus
homunculus
trismus
nimbostratus
electrotonus
tarabulus
servus
exitus
țuhaus
volvulus
semiprodus
pemfigus
mixovirus
tofus
platfus
stratocumulus
cumulostratus
panus
ribovirus
nistagmus
cumulonimbus
ortotonus
cirostratus
cirocumulus
macairodus
velicorus
draifus
opistotonus
șlus
hocus-pocus
Sus
Sus
Definiții din DEX:
DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).
DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.
A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluţii, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinţe) A aşeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiţie sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o bună dispoziţie; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
DISPÚ//S ~să (~şi, ~se) Care este gata să facă ceva. ♢ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea bună (sau rea) dispoziţie; b) a fi vesel, mulţumit (sau nemulţumit). /v. a dispune
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să... gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.
A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluţii, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar şi oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, fiinţe) A aşeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiţie sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o bună dispoziţie; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
DISPÚ//S ~să (~şi, ~se) Care este gata să facă ceva. ♢ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea bună (sau rea) dispoziţie; b) a fi vesel, mulţumit (sau nemulţumit). /v. a dispune
Sus