Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "disloc":
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
mijloc
loc
bloc
deloc
aloc
mormoloc
floc
întroloc
soliloc
monobloc
voloc
ventriloc
arhiloc
breloc
luminobloc
SusRime de gradul 4:
provoc
foc
joc
coc
cioc
noroc
reciproc
evoc
baroc
smoc
toc
șoc
boboc
invoc
echivoc
sufoc
proroc
busuioc
escroc
soc
convoc
revoc
cojoc
doc
înfoc
dobitoc
scoc
ghioc
zglăvoc
manioc
boc
răscoc
ghemotoc
dezghioc
cozoroc
soroc
nenoroc
dejoc
streptococ
chiștoc
bondoc
stafilococ
stoc
troc
coledoc
roc
poloboc
iarmaroc
univoc
bojoc
cotoc
sfrâncioc
pneumococ
țoc
năpârstoc
motoc
oboroc
tăbâltoc
poc
perinoc
lăptoc
popândoc
siminoc
metoc
echinococ
șomoltoc
biunivoc
gonococ
amoc
sfeștoc
brebenoc
cazacioc
gheroc
cocioc
neobaroc
cancioc
uruioc
sărăntoc
feleștioc
nătântoc
ispisoc
plurivoc
padoc
ioc
capoc
mânzoc
pacioc
micrococ
parafoc
taroc
talcioc
diplodoc
târboc
pritoc
electroșoc
alpenștoc
meningococ
flaimoc
tabacioc
diplococ
cârcioc
crioșoc
antișoc
ad-hoc
Sus
Sus
Definiții din DEX:
DISLOCÁ, dislóc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦ Tranz. și refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.
A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face să se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de staţionare. 3) lingv. (termeni ai unei construcţii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza în porturi sau în baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare
A SE DISLOCÁ mă dislóc intranz. 1) A se mişca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ieşi din articulaţie; a se dezarticula; a se luxa; a se scrânti. 3) (despre straturi geologice) A-şi schimba poziţia iniţială (sub acţiunea mişcărilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face să se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de staţionare. 3) lingv. (termeni ai unei construcţii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza în porturi sau în baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare
A SE DISLOCÁ mă dislóc intranz. 1) A se mişca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ieşi din articulaţie; a se dezarticula; a se luxa; a se scrânti. 3) (despre straturi geologice) A-şi schimba poziţia iniţială (sub acţiunea mişcărilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
Sus
Sinonime:
DISLOCÁ vb. 1. a (se) desprinde. (S-a ~ o bucată de stâncă.) 2. v. luxa. 3. (FIZ.) a dezlocui. (~ un lichid.) 4. v. strămuta.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)