Cuvinte care rimează cu dam; rime cu dam
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "dam": (vezi și dăm)

Sus

Rime de gradul 3:

precedam posedam comandam acordam lăudam prădam predam secundam udam redam soldam confundam cedam degradam lichidam consolidam trădam fundam colindam recomandam succedam înfundam scufundam cufundam scăldam procedam răbdam candidam sondam suspendam încordam undam brodam oxidam abordam lepădam afundam decedam arendam amendam explodam acomodam fecundam fondam pledam incomodam invadam sudam gradam fardam obsedam telecomandam inundam înnodam intimidam vagabondam zburdam dezmierdam blindam dedam budam codam asudam ghidam sfidam paradam evadam bombardam brăzdam fraudam aprofundam delapidam escaladam defraudam perindam validam prezidam discordam deposedam aplaudam trepădam desfundam sacadam scindam dezacordam elucidam cardam hibridam ridam racordam deznodam demodam retrogradam retrocedam înglodam contramandam buciardam debordam rodam lapidam hazardam vidam decodam corodam baricadam invalidam înfeudam scandam comândam înciudam eludam teleghidam decomandam dezoxidam trepidam placardam pomădam fezandam elidam sedam macadam rondam emendam fandam erbicidam arondam transbordam corespondam extrădam compoundam salvgardam sabordam retardam subarendam emondam deconsolidam monohibridam tarodam exondam lombardam preludam radioghidam reabordam fulardam reconsolidam revalidam excedam regradam obădam persuadam reacordam reînnodam madam intercedam ambardam edam
Sus

Rime de gradul 4:

stam am furam aram gram efectuam eram executam beam intram căram periam program voiam viam neam ram reclam proclam cam ham geam înham destram distram târam hram kilogram infam wolfram declam cinam balsam haram salam islam avram caimacam cazam aclam exclam blam amalgam dram imam bigam monogam bairam graham haham paralelogram dinam desham poligam trigam heterogam țarțam nizam hipopotam cleistogam centigram exogam ceam bizam misogam epitalam microgram autobalsam șam alogam izogam dirham aerodinam radioprogram miligram decagram șlam decigram osram hectogram electrodinam sesam miriagram mulțam nitam-nisam tam-tam baș-caimacam
Sus

Definiții din DEX:

DA1 adv. Cuvânt care se întrebuințează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmație, un consimțământ. ◊ Loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da.

DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantități mari). ♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc. 10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă. ◊ Expr. A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa. 11. (În expr. și loc.) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; fig. a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl., despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊ Expr. Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În practicile superstițioase; în expr.) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul sau obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă. Dă din mâini. ◊ Expr. A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. și tranz. A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-și da cu cotul sau (tranz.) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ A da de fund = a ajunge până în fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârșit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ◊ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieși afară din vas din cauza cantității prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. și tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se așeza undeva. 2. Refl. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊ Expr. A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; fig. a ține foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de... 8. Refl. A nu opune rezistență; a ceda. ◊ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă. ◊ Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și dam; perf. s. dădui (reg. dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (reg. dedesem și detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie).] – Lat. dare.

DA3 conj. v. dar1.

DAM1, dami, s. m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți, cerb-lopătar. – Din lat. dama.

DAM2, damuri, s. n. (Reg.) Bordei pentru vite. ♦ Dam de case = clădiri mărețe, palate. – Din tc. dam.

DA1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativă) Exact; de acord; întocmai; aşa este. ♢ Vodă da, iar Hâncu ba îi spui una, iar el îţi răspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseşte pentru a căpăta răspuns la o alternativă) Aşa sau altfel? Da ori ba? 3) (la începutul unei propoziţii semnalează că vorbitorul şi-a amintit de ceva) Fiindcă a venit vorba; apropo. Da, era să uit. 4) Întru totul; exact; întocmai. /< bulg., rus., sl. da

DA2 conj v. DAR1. /<bulg., rus., sl. da

A DA dau 1. tranz. I. 1) A pune în posesie. ~ un caiet. ~ o bomboană. ♢ ~ bună ziua (sau bună dimineaţa, bună seara) cuiva a saluta pe cineva. 2) A pune la dispoziţie; a oferi. ~ locul său. ♢ ~ în judecată a deferi unei instanţe judecătoreşti. ~ la şcoală a trimite să înveţe. A-i ~ Dumnezeu a-i hărăzi. A dat Dumnezeu! în sfârşit; în cele din urmă. ~ cărţile a împărţi cărţile. ~ fata (după cineva) a căsători fata (cu cineva). 3) A aduce în dar; a dărui, a dona. 4) A ceda în schimbul a ceva. A dat un sac de cartofi pe unul de porumb. ♢ A-şi ~ viaţa (pentru ceva sau pentru cineva) a se jertfi. 5) (o anumită vârstă) A considera ca fiind propriu. A-i ~ 20 de ani. ♢ ~ însemnătate a acorda atenţie. A-şi ~ părerea a-şi expune punctul de vedere. 6) A oferi drept contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate etc.); a plăti; a achita. 7) (însărcinări, misiuni etc.) A pune (pe cineva) să îndeplinească. 8) A crea prin muncă; a produce. Uzina a dat multă producţie. 9) A îndepărta, considerând inutil; a arunca. ~ la gunoi. ♢ ~ pe gât a înghiţi. ~ (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul) a renunţa la cineva sau la ceva. ~ afară a) a alunga; b) a vomita. 10) A schimba dintr-un loc în altul. Dă scaunul lângă masă. 11) A întreprinde ca tentativă; a încerca. 12) A face să se producă; a pricinui; a căuza; a produce. Gripa a dat complicaţii la rinichi. 13) (chiote, strigăte etc.) A face să se audă. 14) (concerte, spectacole etc.) A organiza şi a prezenta în faţa publicului spectator. 15) A acoperi cu un strat gros sau vârtos; a unge. 16) A atinge brusc şi cu putere; a lovi; a păli. ~ o palmă. II. (în îmbinări cu substantivele ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ greş a greşi. ~ ascultare a asculta. ~ o luptă a lupta. ~ foc a aprinde. ~ cu chirie a închiria. ~ (cu) împrumut a împrumuta. ~ răspuns a răspunde. ~ la tipar a tipări. ~ un sfat a sfătui. ~ dreptate a îndreptăţi. ~ raportul a raporta. ~ vina a învinui. ~ crezare a crede. ~ în vileag (sau la lumină) a descoperi. ~ viaţă a naşte. ~ la mână a înmâna. ~ pe faţă a demasca. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc. ~ cu tunul. 2) A aplica o lovitură. ~ cu pumnul. ~ cu biciul. 3) A face mişcări (repetate) conştiente (pentru a indica ceva, făcând un gest) sau reflexe. ~ din deget. ~ din cap. ♢ ~ (sau a strânge, a ridica) din umeri a face mişcarea de înălţare a umerilor ca semn al lipsei de informaţie, al încurcăturii sau al nepăsării. A(-şi) ~ cu cotul (sau din cot) a (se) atinge cu cotul pentru a atrage atenţia. 4) A se întinde până într-un anumit loc. Cărarea dă până în şosea. 5) A se opri, abătându-se din drum; a trece. Când ai să dai pe la mine? ♢ A-i ~ (sau a-i veni, a-i trece) cuiva prin gând (sau minte, cap) a-i veni o idee pe neaşteptate. 6) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc); a cădea; a nimeri; a pica. ~ într-un şanţ. A-i ~ lumina în ochi. ♢ ~ de dracul (sau de naiba) a o păţi. 7) (despre uşi, ferestre, încăperi etc.) A fi direcţionat. 8) (despre nenorociri, necazuri etc.) A veni pe neaşteptate, pe nepregătite; a surprinde. 9) A avea loc; a se produce. Au dat îngheţurile. 10) (urmat, de obicei, de un substantiv precedat de prepoziţia în) A fi pe cale (de); a începe; a porni; a prinde. ~ în clocot. ~ în floare. ♢ ~ în foc a curge afară din vas. 11) (despre stări, anotimpuri etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a porni. Dă iarna de acum. /<lat. dare

A SE DA mă dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstanţial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ lângă masă. 2) (despre fiinţe) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năpădi; a se năpusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenţă; a ceda. ~ învins. ~ bătut. 4) (urmat de o complinire cu prepoziţia la) A avea înclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictură. 5) A deveni adeptul unei mişcări, al unui curent ideologic etc., împărtăşindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democraţii. ♢ ~ drept... a se prezenta drept... ~ în vânt după ceva (sau după cineva) a-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

DA CÁPO loc. adv. 1) muz. De la început. ♢ ~ al fine repetare integrală a unei lucrări muzicale. 2) Din nou; iarăşi; încă o dată. /Cuv. it.

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

DA adv. desigur, fireşte, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine ~!)

DA vb. 1. v. înmâna. 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. v. oferi. 5. v. împrumuta. 6. v. dărui. 7. v. dona. 8. v. ceda. 9. v. transmite. 10. v. atribui. 11. v. conferi. 12. v. acorda. 13. a oferi, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 14. v. restitui. 15. v. jertfi. 16. v. vinde. 17. v. deplasa. 18. v. ajunge. 19. v. abate. 20. v. nimeri. 21. v. aluneca. 22. v. întoarce. 23. v. arunca. 24. v. împrăştia. 25. v. izbi. 26. v. trage. 27. v. face. 28. v. produce. 29. v. rodi. 30. v. apărea. 31. v. scoate. 32. v. provoca. 33. v. hărăzi. 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. v. desfăşura. 36. a susţine. (A ~ mai multe concerte.) 37. v. trasa. 38. v. fâţâi. 39. v. cerne. 40. v. vopsi. 41. v. unge. 42. v. cădea. 43. v. ura.

DA vb. v. arunca, azvârli, întâmpla, juca, năpusti, năvăli, pomeni, precipita, preda, prezenta, repezi, reprezenta, sări, tăbărî, tălmăci, traduce, transpune, veni, zvârli.

DAM s. v. cerb-lopătar.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.003s