Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "compus":
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
pus
dispus
expus
supus
spus
depus
propus
presupus
opus
suprapus
transpus
apus
indispus
repus
răpus
predispus
interpus
juxtapus
postpus
nespus
prepus
corpus
antepus
nesupus
lupus
supraexpus
contrapus
superpus
nepus
subexpus
branchipus
mesohippus
papus
SusRime de gradul 4:
produs
sus
redus
reprodus
dus
distrus
introdus
rus
adus
inclus
plus
exclus
dedus
repaus
virus
fus
indus
sedus
anus
ambitus
surplus
minus
sinus
humus
tonus
hindus
lotus
mucus
fetus
mus
cactus
conclus
bambus
ficus
rebus
primus
cumulus
detritus
presus
terminus
humerus
ictus
turnus
cubitus
papirus
stratus
bielorus
status
habitus
cosinus
argus
favus
radius
talus
subprodus
grus
retradus
trombus
talamus
timus
cirus
lapsus
maus
ultravirus
clavus
vitellus
intrus
embolus
asparagus
nauplius
calamus
solidus
varus
nonius
ulcus
abstrus
rictus
calus
ileus
nimbus
plusprodus
angelus
fucus
altocumulus
antivirus
valgus
tractus
hipotalamus
altostratus
raptus
negus
homunculus
trismus
nimbostratus
electrotonus
tarabulus
servus
exitus
țuhaus
volvulus
semiprodus
pemfigus
mixovirus
tofus
platfus
stratocumulus
cumulostratus
panus
ribovirus
nistagmus
cumulonimbus
ortotonus
cirostratus
cirocumulus
macairodus
velicorus
draifus
opistotonus
șlus
hocus-pocus
Sus
Sus
Definiții din DEX:
COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune).
COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune.
A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
A SE COMPÚNE se compúne intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
COMPÚ//S1 ~să (~şi, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părţi componente. Frunză ~să. /v. a compune
COMPÚ//S2 ~şi m. chim. Substanţă rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinaţie. ~şi organici. ~şi metalici. /v. a compune
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune.
A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
A SE COMPÚNE se compúne intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
COMPÚ//S1 ~să (~şi, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părţi componente. Frunză ~să. /v. a compune
COMPÚ//S2 ~şi m. chim. Substanţă rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinaţie. ~şi organici. ~şi metalici. /v. a compune
Sus
Sinonime:
COMPÚNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)
COMPÚS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanţă ~.) 2. s. v. combinaţie. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)COMPÚS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Substanţă ~.) 2. s. v. combinaţie. 3. s. compus heterociclic = heterociclu.