Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "cocoș": (vezi și cocos)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
strămoș
moș
cocoloș
îngroș
reproș
groș
codoș
țanțoș
neaoș
caltaboș
paloș
galoș
boș
poș
botroș
cloș
stogoș
balmoș
haidoș
codroș
mamoș
fleoș
ghioș
țapoș
șoș
doboș
Sus
Sus
Definiții din DEX:
CÓCOS s. m. (În sintagmele) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație. – Din germ. Kokos.
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
CÓCOS m. : Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanţă grasă extrasă din fructul cocotierului şi folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos
COCÓŞ ~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roşie pe cap, cu penele cozii lungi şi arcuite şi cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ♢ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul roşu istorie fără sfârşit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. ~ul potârnichii. 3) Ciocănel care loveşte percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce şi fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunţe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat şi desfăcute în formă de floricele; cocoşei. 6): ~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoş, instalată pe acoperişul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ♢ A fi ~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /<sl. kokoši
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cântă cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenelui verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
CÓCOS m. : Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanţă grasă extrasă din fructul cocotierului şi folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos
COCÓŞ ~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roşie pe cap, cu penele cozii lungi şi arcuite şi cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ♢ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul roşu istorie fără sfârşit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. ~ul potârnichii. 3) Ciocănel care loveşte percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce şi fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunţe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat şi desfăcute în formă de floricele; cocoşei. 6): ~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoş, instalată pe acoperişul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ♢ A fi ~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /<sl. kokoši
Sus
Sinonime:
CÓCOS s. v. nucă de cocos.
CÓCOS s. v. cocotier.
COCÓŞ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenat, (înv. şi pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoş-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoş-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoş-de-sihlă; cocoş-sălbatic v. cocoş-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)
COCÓŞ s. v. coada-cocoşului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)CÓCOS s. v. cocotier.
COCÓŞ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenat, (înv. şi pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoş-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoş-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoş-de-sihlă; cocoş-sălbatic v. cocoş-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)
COCÓŞ s. v. coada-cocoşului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.