Cuvinte care rimează cu capetelor; rime cu capetelor
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "capetelor":

Sus

Rime de gradul 1:

zgomotelor vitelor uneltelor treptelor tratamentelor textelor sutelor sunetelor statelor spiritelor specialistelor spatelor sfintelor sentimentelor savantelor satelor reprezentantelor rapoartelor punctelor președintelor preparatelor poetelor plantelor pestelor petelor obiectelor notelor născutelor moartelor momentelor medicamentelor matelor manifestelor luptelor limitelor legatelor instrumentelor insectelor fructelor fragmentelor fostelor formatelor fetelor faptelor evenimentelor elementelor efectelor documentelor derivatelor degetelor datelor cuvintelor curentelor cunoscutelor cultelor contactelor componentelor bărbatelor banatelor aspectelor artelor armatelor aparatelor alimentelor agentelor actelor recipientelor planetelor zăcămintelor violetelor vestelor venitelor vârstelor variantelor tratatelor transparentelor țintelor testamentelor sufletelor subiectelor studentelor strigătelor sectelor secretelor ruptelor roatelor revistelor rachetelor permanentelor perfectelor pătratelor pastelor participantelor
Sus

Rime de gradul 2:

maselor muzeelor zonelor zilelor vorbelor vocalelor verticalelor vehiculelor vaselor vinelor urmelor undelor turcelor trupelor termenelor tendințelor temelor teatrelor tarelor tinerelor surselor supuselor suprafețelor sumelor substanțelor străinelor stofelor științelor sticlelor stelelor sportivelor spectacolelor spaniolelor solidelor sistemelor sintagmelor silabelor semnelor șefelor scriitoarelor scriselor scenelor semințelor sălbaticelor ruselor românelor romanelor războaielor razelor relelor rapidelor produselor proceselor procedeelor problemelor probelor primelor prezențelor porumbelor popoarelor planelor pieselor picioarelor pietrelor personalelor personajelor persoanelor perioadelor partidelor particulelor paralelelor pânzelor penelor oaselor organismelor organelor ordinelor orașelor orelor operelor onomatopeelor obiectivelor oarelor numelor numerelor normelor nivelelor raselor negrelor negativelor navelor muncitoarelor motoarelor motivelor moralelor monedelor moleculelor modelelor mobilelor mineralelor minelor militarelor mijloacelor metodelor metalelor membrelor membranelor medicinelor mecanismelor mecanicelor materialelor meselor marinelor mamiferelor locuitoarelor literelor lichidelor liberelor lemnelor legumelor italienelor istoricelor intervalelor internaționalelor internelor intereselor influențelor individelor indicelor hainelor gramelor graficelor gradelor glandelor germanelor gazelor funcționarelor frunzelor frumoaselor frazelor franțuzismelor francezelor forțelor formulelor formelor fluidelor firelor finelor filmelor ființelor fibrelor fenomenelor fazelor fețelor extremelor exterioarelor existențelor europenelor erbaceelor erelor englezelor elevelor echipelor durelor doctrinelor distanțelor dispozitivelor disciplinelor diminutivelor desenelor dacelor cunoștințelor culoarelor creștinelor credințelor creatoarelor copilelor contrelor conducătoarelor comunelor compuselor compozitoarelor complexelor coloanelor colectivelor coardelor claselor cinelor cerealelor centrelor centralelor celulelor celor cauzelor caselor caracterelor cântecelor camerelor calelor bunelor brațelor boabelor bazelor barelor avioanelor autoarelor automobilelor armelor arabelor apelor animalelor analizelor americanelor ajutoarelor aeronavelor aerelor acidelor acelor ziarelor volumelor voințelor vitezelor vițelor violențelor verbelor velelor vagoanelor utilajelor următoarelor urinelor umbrelor uleielor trecătoarelor traselor toxicelor tiparelor țiganelor taxelor tablelor suveranelor suferințelor succeselor subteranelor substantivelor strofelor stăpânelor spuselor sprijinelor șoselelor sondelor soarelelor slujbelor slavelor sintezelor simultanelor siguranțelor sferelor sexelor servelor semnalelor secundarelor secundelor scoarțelor scaunelor rudelor roadelor rezistențelor rezervelor rețelelor reptilelor registrelor regalelor radioactivelor proteinelor proprietarelor pronumelor programelor profundelor profesoarelor prietenelor pozitivelor poemelor podoabelor plutitoarelor platformelor pleselor plaselor piețelor pianelor petalelor pedepselor partizanelor paralelor
Sus

Rime de gradul 3:

fabricilor nivelurilor bumbacurilor zeilor zborurilor vremurilor vremilor vorbirilor vocilor viilor vinurilor vieților versurilor vederilor varietăților vârfurilor vânturilor valorilor văilor uzurilor ușorilor uscaturilor ușilor urmărilor urechilor urilor unităților unghiurilor uleiurilor turcilor tumorilor tulpinilor tulburărilor tuburilor trecerilor trăsăturilor transporturilor transformărilor totalităților torurilor tonurilor titlurilor tipurilor tipilor timpurilor timpilor țesuturilor țesăturilor termenilor teritoriilor terenurilor teoriilor temperaturilor tehnicilor taților țărilor tinerilor taliilor supușilor studiilor structurilor straturilor străinilor stilurilor stațiilor staturilor stărilor sportivilor sporturilor speciilor specialiștilor spațiilor spaniolilor soluțiilor solizilor soldaților solurilor solilor societăților sorilor situațiilor șirurilor simbolurilor sfârșiturilor sfinților serviciilor seriilor senzațiilor sensurilor semnificațiilor șefilor scrisurilor scriitorilor scrierilor scopurilor școlilor schimbărilor schimburilor scărilor savanților sărurilor sarcinilor sărbătorilor sălbaticilor rușilor roșiilor românilor romanilor romurilor romilor rolurilor rocilor roților ritmurilor reprezentanților repezilor reliefurilor relațiilor regulilor regiunilor regilor realităților realilor reacțiilor râurilor raporturilor rândurilor radiourilor radiațiilor rădăcinilor puterilor puilor proștilor propriilor proprietăților propozițiilor proporțiilor producțiilor privitorilor privirilor principiilor primurilor prețurilor presiunilor președinților preoților practicilor pozițiilor poturilor posturilor porumbilor porțiunilor porturilor porcilor populațiilor politicilor polilor poeziilor poeților podurilor porților ploilor plăților planurilor plăcilor pinilor pieilor picturilor petrolurilor peștilor perșilor pereților perechilor păsărilor părților părerilor paraziților perilor parilor pământurilor pădurilor ouălor oțelurilor organizațiilor organizărilor ordinilor operațiilor oamenilor ochiurilor ochilor obligațiilor obiceiurilor orilor oilor noțiunilor nodurilor nopților nimicurilor negrilor naturilor nașterilor născuților muzicilor mușchilor munților muncitorilor muncilor mulțimilor modificărilor modurilor morților mișcărilor mirosurilor minților militarilor mijlocurilor miilor micilor membrilor melodiilor mediilor medicilor mezilor mecanicilor materiilor mătăsurilor măsurărilor măsurilor mașinilor mărimilor măriilor marginilor mărfurilor mărilor manifestărilor mâncărilor mâinilor magilor lungimilor lunilor luminilor lumilor lucrurilor lucrărilor loviturilor logicilor locuitorilor localurilor locurilor literaturilor lipsurilor liniilor linilor limbilor legilor legăturilor legaților lăpturilor lacurilor jururilor jumătăților judecăților jocurilor italienilor istoriilor istoricilor întreprinderilor internilor intensităților întâmplărilor însușirilor instituțiilor instalațiilor inșilor inimilor informațiilor industriilor indivizilor indicațiilor indicilor începuturilor încăperilor înălțimilor împrejurărilor imaginilor iilor ideilor icurilor ierburilor hârtiilor gusturilor gurilor grupurilor groșilor grijilor greutăților grecilor germanilor gerurilor generalilor genurilor găurilor galbenilor funcționarilor funcțiilor fugilor frumoșilor fraților francezilor foștilor formațiilor formărilor focurilor foilor florilor fiilor finilor figurilor firilor femeilor felurilor fapturilor familiilor factorilor extremilor externilor expresiilor evoluțiilor evurilor europenilor epocilor englezilor energiilor elevilor lor durerilor dulciurilor drumurilor drepturilor domnilor domeniilor dispozițiilor direcțiilor dinților dimensiunilor dezvoltărilor determinărilor derivaților deplasărilor denumirilor dăților daturilor darurilor dansurilor dacilor curților cursurilor curenților cuprinsurilor cunoscuților culturilor culorilor criticilor creștinilor creșterilor creatorilor creațiilor corpurilor corpilor copililor copiilor contribuțiilor conținuturilor conturilor construcțiilor conducerilor condițiilor concepțiilor conurilor comunicațiilor compunerilor compușilor compozitorilor compozițiilor componenților cozilor clădirilor ciupercilor circulațiilor chimurilor cercetărilor cercurilor centrilor cazurilor cavităților catolicilor categoriilor câturilor caturilor cărților cărnurilor cărbunilor caracteristicilor capacităților capurilor capilor cantităților câmpurilor câmpilor calităților căilor căldurilor cailor câinilor bunurilor bunilor bucăților boturilor bolnavilor bogaților bolilor bisericilor băuturilor bătăilor bărbaților benzilor banilor avuturilor autorităților autorilor atitudinilor asprilor așezărilor aripilor arcurilor arbuștilor arabilor arilor anticilor ansamblurilor anilor amestecurilor americanilor albilor alor ajutorilor ailor agenților afecțiunilor adunărilor adepților activităților acțiunilor acordurilor acizilor flăcărilor împăraților betonurilor băilor grinzilor zidurilor zăpezilor vrăjilor voilor vitejilor viitorurilor viermilor vibrațiilor veniturilor veniților vegetațiilor variațiilor vânzărilor vânătorilor valurilor vacilor următorilor universităților unirilor umerilor ucisurilor tutunurilor trunchiurilor trenurilor treburilor transmiterilor trașilor traducerilor tradițiilor totalurilor tonilor tivurilor ținuturilor țiganilor terapeuticilor tensiunilor țărmurilor țăranilor tălpilor tăierilor tablourilor suveranilor susținerilor supturilor suporturilor supărărilor succesiunilor sucurilor studenților strugurilor strălucirilor străzilor stomacurilor știrilor stațiunilor stăpânirilor stăpânilor stâncilor stâlpilor sporilor spinăriilor soțiilor soților somnurilor somnilor soiurilor socotelilor sorților slăvilor slavilor simțurilor sforilor servilor sensibilităților sedimentărilor secțiunilor secrețiilor serilor sculpturilor scrisorilor scândurilor scăderilor șerpilor sălilor sacilor rugăciunilor rotațiilor rosturilor rochiilor rinichilor revoluțiilor resturilor respirațiilor republicilor reproducerilor reprezentărilor religiilor regimurilor reducerilor realizărilor rațiunilor răspunsurilor râșilor rangurilor rănilor rămasurilor ramurilor radicalilor puștilor purtărilor purilor pulberilor publicațiilor provinciilor protectorilor protecțiilor proprietarilor profesorilor producerilor producătorilor principilor primarilor prietenilor preocupărilor prelucrărilor pregătirilor prafurilor povestirilor posibilităților porumburilor populărilor pomenilor plumburilor plumbilor plecărilor plăcerilor pierderilor piepturilor piepților pictorilor picurilor petrecerilor peșterilor personalităților paturilor pasiunilor pasurilor pașilor partizanilor particularilor participanților părinților parcurilor
Sus

Definiții din DEX:

CAP1, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal. ◊ Loc. adv. Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață. (Până) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine. Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins. Pe după cap = pe după gât, la ceafă. ◊ Loc. adj. (Fam.) Bătut (sau căzut) în cap = tâmpit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge. A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială. A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate. A nu-și (mai) vedea capul de... sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de... A-și pierde capul = a se zăpăci. A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac. A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută. A-și lua (sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume. A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj). A sta (sau a ședea, a se ține) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva. A ședea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace. (Reg.) A nu ști (sau a nu avea) ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea. ◊ Cap de familie = bărbatul care reprezintă puterea familială și părintească; p. gener. orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic. ◊ Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Părul capului. 2. Căpătâi; căpătâiul patului. 3. Individ, ins, cap. Câte 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute. Câte capete, atâtea păreri, exprimă o mare divergență de opinii. 4. Minte, gândire, judecată; memorie. ◊ Loc. adj. și adv. Cu cap = (în mod) inteligent, deștept. Fără cap = (în mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau ușor) la (sau de) cap sau a avea cap ușor = a fi deștept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i ieși (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita. A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gândi la... A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) capul = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva). A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de capul său = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. A face (ceva) din (sau de) capul său = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva. A întoarce (sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească. A nu avea cap să... = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea. 5. (Înv.) Viață. A plăti cu capul. ♦ (Astăzi în expr.) Odată cu capul sau în ruptul capului = cu nici un preț, niciodată. A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b) (Bot.) cap-de-cocoș = dulcișor; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelației balaurului. II. S. m. Căpetenie, șef, conducător. ♦ Inițiator. III. S. n. 1. Vârf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap1 (I 1), folosit în diverse scopuri tehnice. 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.; p. ext. forțele armate care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor și a mijloacelor de luptă. ◊ Loc. adv. Cap la (sau în) cap = cu părțile extreme alăturate. ◊ Expr. Cap de țară = margine de țară; hotar. Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut. 3. Partea de dinainte; început, frunte. În capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de săptămână, de iarnă etc.) = începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.). Cap de coloană = cel sau cei care stau în fruntea coloanei. Cap de afiș (sau cap de listă) = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine. Din (sau de la) cap = de la început; de la începutul rândului. Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început. ♦ Partea principală, mai aleasă (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masă. 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfârși (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi. În cap = (după numerale) exact, întocmai. 5. Bucățică ruptă dintr-un obiect; p. ext. lucru de mică importanță. ◊ Expr. Nici un cap de ață = absolut nimic. Până la un cap de ață = tot. 6. (În sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal electric în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) după fr. chef (< lat. caput).

CÁPĂT, capete, s. n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit1, istov. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. Nici un capăt de ață = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot. 2. Fragment; rămășiță de... – Refăcut din pl. capete (< lat. capita).

CAP1 ~ete n. 1) Parte a corpului la om şi animale, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi cavitatea bucală. ♢ Cu ~ul gol cu capul descoperit. Din ~ până-n picioare de sus până jos. Cu noaptea-n ~ foarte devreme. Cu ~ul plecat ruşinat; învins. Cu un ~ mai sus superior. Bătut în ~ tâmpit; prost. A da la ~ (cuiva) a) a bate pe cineva; b) a împiedica succesele cuiva. A umbla cu ~ul în traistă a fi distrat. A-şi lua lumea-n ~ a pleca departe, rătăcind prin lume. A cădea pe ~ul cuiva a sosi pe neaşteptate (şi fără a fi dorit). A-şi aprinde paie în ~ a-şi cauza neplăceri. A se bate ~ în ~ a fi diametral opus. A-şi face de ~ a) a fi obraznic; b) a duce o viaţă amorală. 2) Judecată sănătoasă; minte. ♢ Cu ~ deştept, cu minte. Fără ~ necugetat, nesocotit. Cu scaun la ~ cu judecată sănătoasă. A nu avea ~ a nu avea minte. A fi greu la ~ a fi prost. A umbla cu ~ul în nori a fi distrat. 3) înv. Existenţă umană; viaţă. A plăti cu ~ul. 4) Partea extremă cu care începe sau cu care se termină ceva (un obiect, un instrument etc.). ~ul scării. ♢ ~ de pod porţiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă. ~ul coloanei începutul coloanei. /<lat. caput

CÁP//ĂT ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafaţă, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă. ~ătul podului. ♢ Fără ~ fără sfârşit. De la ~ de la început. Până la ~ până la sfârşit. A pune ~ a face să înceteze. A da de ~ a duce la bun sfârşit. 2) Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămăşiţă; rest. Un ~ de lumânare. /<lat. capita

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

CAP s. 1. (ANAT.) (pop., fam. şi depr.) căpăţână, devlă, scăfârlie, (reg.) boacă, (fig. şi depr.) bostan, dovleac, glavă, tărtăcuţă, tigvă, (arg.) moacă, tabacheră. (~ al omului.) 2. v. avers. 3. v. persoană. 4. cap încoronat v. rege. 5. (ENTOM.) cap-de-mort (Acherontia atropos) = strigă, fluture-cap-de-mort, (reg.) strigoiaş, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-morţii, suflet-de-strigoi, sufletul-morţilor. 6. v. comandant. 7. v. corifeu. 8. v. frunte. 9. frunte, început. (~ul coloanei.) 10. v. capăt. 11. capăt, căpătâi, extremitate. (La ~ul patului.) 12. v. căpătâi. 13. v. extremitate. 14. v. capăt. 15. v. vârf. 16. v. cioc. 17. (reg.) frunte. (~ la scaunul dulgherului.) 18. v. căpăţână. 19. (TEHN.) cap pierdut v. maselotă.

CAP s. v. articol, bază, cale, capitol, cauză, chip, considerent, cânt, deşteptăciune, esenţă, fel, formă, fundament, gândire, intelect, inteligenţă, înţelegere, judecată, manieră, memorie, metodă, mijloc, minte, mobil, mod, modalitate, motiv, paragraf, posibilitate, pricepere, pricină, prilej, procedare, procedeu, procedură, punct, putinţă, raţiune, sistem, spirit, temei, temelie, viaţă.

CÁPĂT s. 1. v. extremitate. 2. v. vârf. 3. v. cap. 4. v. extremitate. 5. v. căpătâi. 6. v. flanc. 7. cap, final, fine, încheiere, sfârşit, (înv.) concenie, coneţ, cumplire, săvârşit, sfârşenie, sfârşitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.016s