Cuvinte care rimează cu ținusem; rime cu ținusem
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "ținusem":

Sus

Rime de gradul 1:

susținusem obținusem menținusem conținusem aparținusem reținusem întreținusem deținusem aținusem așternusem
Sus

Rime de gradul 2:

vândusem văzusem umplusem trecusem țesusem temusem străbătusem știusem stătusem recunoscusem putusem plăcusem pierdusem petrecusem părusem născusem începusem făcusem desfăcusem dădusem cunoscusem crescusem crezusem cerusem căzusem băusem bătusem avusem apărusem abătusem tăcusem șezusem scăzusem refăcusem pricepusem prevăzusem prefăcusem percepusem păscusem întrecusem încăpusem dispărusem combătusem cususem satisfăcusem încrezusem decăzusem concepusem zbătusem
Sus

Rime de gradul 3:

zisesem zburasem vrusesem vorbisem venisem utilizasem urmărisem urmasem unisem unsesem umblasem ucisesem turcisem tratasem transportasem transmisesem transformasem trăisem trăsesem țesem terminasem tăiasem supusesem suprafațasem suportasem supărasem suferisem substantivasem studiasem structurasem stricasem strânsesem stabilisem spusesem sprijinisem specificasem situasem simțisem servisem separasem secasem scurtasem scrisesem scosesem schimbasem sărisem sărasem rupsesem românisem rosesem ridicasem respectasem reprodusesem reprezentasem repezisem repetasem referisem redusesem realizasem războisem răspândisem rămăsesem purtasem pusesem publicasem provocasem provenisem propusesem produsesem privisem prinsesem primisem primasem prezentasem presupusesem preparasem precedasem practicasem potrivisem posedasem pornisem populasem plecasem plantasem picasem permisesem pătrunsesem pățisem păstrasem participasem organizasem opusesem oprisem operasem omenisem oferisem ocupasem ochisem numisem numărasem notasem murisem modificasem mișcasem mirosisem mințisem militasem micisem mersesem măsurasem masasem mărisem marcasem manifestasem măsesem mâncasem mânasem luptasem lungisem luminasem lucrasem luasem lovisem literasem lipsisem liniasem limitasem limbasem legasem lăsasem jurasem jucasem introdusesem întrebuințasem intrasem întorsesem întinsesem înțelesesem întărisem întâlnisem însușisem însoțisem însemnasem înscrisesem înregistrasem influențasem îndreptasem îndoisem indicasem îndeplinisem închisesem încheiasem încetasem încercasem impusesem împreunasem împiedicasem împărțisem imitasem îmbrăcasem ieșisem gustasem găsisem furasem funcționasem fugisem fripsesem forțasem formasem folosisem fixasem fusesem fabricasem extrăsesem expusesem exprimasem explicasem existasem exercitasem executasem emisesem egalasem efectuasem dusesem dormisem domnisem distrusesem distinsesem distanțasem dispusesem dezvoltasem devenisem determinasem desemnasem descrisesem descoperisem deschisesem derivasem depusesem deplasasem deosebisem denumisem datasem curățasem cuprinsesem cultivasem criticasem creasem corespunsesem contribuisem contrasem continuasem consumasem construisem constituisem considerasem condusesem comunicasem compusesem comandasem copsesem clasasem circulasem chinuisem certasem cercetasem cercasem celuisem cauzasem căutasem casasem caracterizasem căpătasem cântasem bucurasem bolisem bazasem avusesem auzisem atribuisem atrăsesem atinsesem atacasem asigurasem așezasem ascunsesem aruncasem arsesem arătasem arasem apropiasem aplicasem apărasem analizasem amestecasem alesesem alcătuisem alăturasem ajutasem ajunsesem aflasem adunasem adusesem adresasem admisesem adăugasem acționasem acordasem acoperisem zguduisem zdrobisem zăpăcisem voisem vindecasem viasem vărsasem variasem vădisem urinasem urâsem urcasem urasem umflasem uluisem uitasem udasem turnasem tulburasem trimisesem tradusesem tocasem tinsesem surprinsesem supravegheasem sumasem suisem supsesem suflasem substituisem strigasem strălucisem străduisem stinsesem stimulasem ștersesem stăruisem stăpânisem sporisem speriasem specializasem spărsesem spălasem șovăisem soldasem soisem socotisem slăbisem sfârșisem seriasem semănasem secundasem scursesem școlisem scăpasem sărbătorisem săpasem sâcâisem roșisem risipisem rezolvasem rezervasem revoltasem revenisem reușisem reunisem retrăsesem respinsesem republicasem reparasem renunțasem remarcasem regulasem redasem răsucisem răspunsesem răsculasem răscolisem râsesem răsesem pușcasem pupasem protejasem propagasem pronunțasem probasem pretinsesem presasem prelungisem prelucrasem pregătisem predasem prădasem potolisem plătisem plasasem plânsesem placasem pierisem pescuisem periasem păzisem parcursesem părăsisem parasem orientasem omorâsem observasem obligasem obișnuisem nimicisem negasem mutasem muncisem muiasem montasem mobilasem micșorasem meritasem menționasem mediasem măritasem mâniasem uscasem locuisem lipisem liniștisem lăudasem judecasem izolasem iubisem învinsesem învățasem intrigasem întrerupsesem întreprinsesem întregisem intervenisem interpretasem internasem întemeiasem inspirasem înșelasem înmulțisem înlocuisem înlăturasem îngrijisem îngăduisem înfățișasem îndepărtasem îndemnasem înconjurasem inclusesem înclinasem închipuisem încărcasem încălzisem înălțasem împrumutasem imprimasem împrăștiasem împodobisem împinsesem îmbinasem hrănisem hotărâsem grupasem greasem găurisem gândisem formulasem formatasem foisem fluturasem ființasem figurasem fiersesem fermecasem ferisem extinsesem exportasem examinasem exagerasem eliminasem eliberasem echipasem durasem dovedisem dorisem dominasem distribuisem disputasem disciplinasem diferisem dezvăluisem destinasem desprinsesem despărțisem desfășurasem descompusesem depinsesem depășisem demonstrasem definisem declarasem curbasem curasem cumpărasem culesesem cucerisem conservasem confirmasem conferisem confecționasem condamnasem comportasem completasem comisesem combinasem colorasem coincisesem coborâsem coasem clădisem citisem cinstisem chemasem cheltuisem câștigasem căsătorisem cărasem călcasem căisem cădisem bucățisem boierisem biruisem bănisem băgasem atestasem atârnasem așteptasem asociasem înghițisem asemănasem ascuțisem ascultasem articulasem armasem aranjasem apucasem aprinsesem apreciasem anunțasem angajasem amintisem alungasem alunecasem alimentasem alegasem agitasem afirmasem afectasem adoptasem administrasem adaptasem acumulasem acceptasem absorbisem zorisem zgâriasem zgâlțâisem zbuciumasem zbârnâisem vopsisem violasem vestisem verificasem uzasem ușurasem urzicasem urecheasem tunasem trezisem tremurasem traversasem transpusesem trădasem topisem tipărisem tânguisem tăbărâsem sustrăsesem suprimasem suprapusesem sunasem sugerasem succedasem strâmbasem storsesem stârnisem sosisem sorbisem smulsesem slobozisem silisem sforăisem sfințisem sfărâmasem scuturasem scormonisem săvârșisem salvasem salutasem săltasem ruinasem rugasem rotisem rostisem rezistasem restrânsesem restituisem replicasem reluasem reglasem refuzasem reflectasem recursesem reconstituisem recomandasem reclamasem răsturnasem răsărisem rănisem prostisem promovasem proiectasem profitasem procurasem proclamasem prezisesem presărasem preoțisem preocupasem preluasem preferasem predominasem predicasem preconizasem prăpădisem povestisem plutisem plictisisem planasem pipăisem pedepsisem pătasem păpasem pacificasem păcălisem orchestrasem noroisem netezisem nenorocisem mustrasem murmurasem murdărisem mulțumisem mormăisem mistuisem minasem măturasem mascasem mariasem mărginisem maniasem manevrasem mânecasem lichidasem liberasem legănasem largasem lansasem lămurisem justificasem izbisem ivisem înzestrasem invitasem inventasem învelisem învăluisem întunecasem întocmisem interzisesem interesasem întârziasem insultasem instruisem instituisem instalasem însărcinasem inițiasem îngustasem îngrămădisem înghețasem înghesuisem informasem înflorisem înfipsesem înfășurasem îndurasem îndrumasem îndesasem încurcasem încrucișasem încredințasem încovoiasem încinsesem închinasem încântasem încadrasem înapoiasem înaintasem înăbușisem impresionasem împrejurasem importasem împlinisem implicasem împletisem îmbătasem imaginasem ilustrasem iertasem identificasem guvernasem greșisem gravasem grăbisem generasem gătisem fundasem fulgerasem frecasem frământasem fotografiasem fluierasem fericisem favorizasem fărâmasem exploatasem exclusesem evoluasem evocasem evitasem enunțasem emanasem elaborasem dublasem dobândisem discutasem dirijasem diminuasem dezlănțuisem dezgustasem deșteptasem destăinuisem deșertasem deprinsesem depărtasem denunțasem delimitasem degradasem deformasem declinasem decisesem datorasem dăruisem dansasem dăinuisem cutremurasem cununasem culcasem cristalizasem creștinasem cotrobăisem corupsesem corectasem copiasem convinsesem controlasem contractasem contaminasem constrânsesem constatasem consolidasem consimțisem consacrasem conjugasem confundasem concentrasem comprimasem comparasem colindasem clătinasem citasem cifrasem celebrasem cedasem căscasem cântărisem călugărisem calmasem calificasem calculasem călătorisem bruscasem botezasem bombănisem boisem bizuisem bășicasem barasem azvârlisem axasem avântasem atașasem astupasem aspirasem arestasem apusesem aprobasem aplecasem apăsasem anulasem antrenasem amețisem amenajasem amăgisem alterasem alergasem albisem agățasem adormisem aderasem adăpostisem adâncisem acuzasem activasem accentuasem aburisem solicitasem zvârlisem zornăisem zgârcisem zbenguisem vrăjisem vizitasem vizasem vibrasem vegheasem vătămasem vârâsem vânturasem vânasem valorasem umilisem uimisem turtisem turbasem trasasem transferasem transcrisesem trăncănisem torturasem torsesem țipasem temperasem taxasem țârâisem suspendasem sucisem subordonasem subliniasem stropisem strivisem străpunsesem sondasem smiorcăisem smintisem simbolizasem sfătuisem semnalasem semnasem sedusesem secerasem scuzasem sculasem scufundasem scobisem scăldasem sărutasem sacrificasem rostogolisem roisem rezumasem rezemasem revărsasem restabilisem respirasem repartizasem remorcasem relatasem reînviasem regretasem reformasem recoltasem recitasem reacționasem răzbunasem rătăcisem raportasem răcisem râcâisem răbdasem purificasem promisesem procedasem pricinuisem prevestisem prevenisem prețuisem prescrisesem precizasem precipitasem prăjisem prăbușisem poruncisem popisem pomenisem poftisem plimbasem plescăisem pișcasem pipasem pieptănasem pictasem păstorisem parazitasem oscilasem ordonasem orbisem oficiasem odihnisem ocrotisem obștisem obosisem nuanțasem normasem nimerisem neliniștisem necăjisem năruisem mușcasem multiplicasem mulsesem moțăisem moștenisem molfăisem moderasem
Sus

Definiții din DEX:

ȚÍNE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin). A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie. A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână. A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținându-se de mână. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc. A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se ținea numai într-un cui. ♦ Intranz. și refl. A fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; p. ext. a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul după altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufletește de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine. ◊ Expr. A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) A sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ◊ Expr. A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” sau „în loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul. ◊ Expr. A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ◊ Expr. A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva. A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi. ♦ (Pop.) A-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută. Se ținea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) De-abia se ține să nu râdă. ◊ Expr. A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ține-te de drumul acesta până acasă. ◊ Expr. (înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva. Calul ține la galop. 7. Refl. și tranz. A se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil). A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fi căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile. ◊ Expr. A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...). A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (sau război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr! ◊ Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu. – Var.: țineá vb. II] – Lat. tenem.

A ŢÍNE ţin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A apuca (cu mâna, cu dinţii etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinţe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-şi găseşte astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (fiinţe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie). ♢ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ţine arestat. ~ la distanţă (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuinţă ca chiriaş. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ♢ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mişca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreţinerea gospodăriei şi a familiei. 9) pop. (despre bărbaţi) A avea ca soţie. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziţii a corpului sau a părţilor lui) ~ mâna ridicată. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ţinut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ♢ A-şi ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-şi ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărţile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraş. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operaţii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile şi veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversaţie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ţine mult. 2) A fi în dependenţă (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi ataşat sufleteşte. Ţine la fraţi şi surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ţine de două nopţi. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai uşor timpul). 5) A ocupa un anumit spaţiu; a se întinde. Cât ţine câmpia. /<lat. tenere

A SE ŢÍNE mă ţin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4) A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. ~ de lege. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de îndeletnicire) ~ de muncă. ♢ ~ de ale sale a continua să procedeze în felul său. ~ de casă a duce o viaţă casnică; a nu fi uşernic. ~ la distanţă a) a merge la o oarecare depărtare după cineva sau după ceva; b) a fi puţin sociabil. 2) (sugerează ideea de dăinuire a însuşirii sau a împrejurării exprimate de cuvântul din îmbinare) ~ mândru. ♢ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slăbiciune fizică; b) a fi beat. /<lat. tenere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ŢÍNE interj. v. poftim!

ŢÍNE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăţa. 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparţine. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreţine. 25. v. pronunţa. 26. v. durea.

ŢÍNE vb. v. apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.009s