Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "ținusem":
SusRime de gradul 1:
susținusem
obținusem
menținusem
conținusem
aparținusem
reținusem
întreținusem
deținusem
aținusem
așternusem
SusRime de gradul 2:
vândusem
văzusem
umplusem
trecusem
țesusem
temusem
străbătusem
știusem
stătusem
recunoscusem
putusem
plăcusem
pierdusem
petrecusem
părusem
născusem
începusem
făcusem
desfăcusem
dădusem
cunoscusem
crescusem
crezusem
cerusem
căzusem
băusem
bătusem
avusem
apărusem
abătusem
tăcusem
șezusem
scăzusem
refăcusem
pricepusem
prevăzusem
prefăcusem
percepusem
păscusem
întrecusem
încăpusem
dispărusem
combătusem
cususem
satisfăcusem
încrezusem
decăzusem
concepusem
zbătusem
SusRime de gradul 3:
zisesem
zburasem
vrusesem
vorbisem
venisem
utilizasem
urmărisem
urmasem
unisem
unsesem
umblasem
ucisesem
turcisem
tratasem
transportasem
transmisesem
transformasem
trăisem
trăsesem
țesem
terminasem
tăiasem
supusesem
suprafațasem
suportasem
supărasem
suferisem
substantivasem
studiasem
structurasem
stricasem
strânsesem
stabilisem
spusesem
sprijinisem
specificasem
situasem
simțisem
servisem
separasem
secasem
scurtasem
scrisesem
scosesem
schimbasem
sărisem
sărasem
rupsesem
românisem
rosesem
ridicasem
respectasem
reprodusesem
reprezentasem
repezisem
repetasem
referisem
redusesem
realizasem
războisem
răspândisem
rămăsesem
purtasem
pusesem
publicasem
provocasem
provenisem
propusesem
produsesem
privisem
prinsesem
primisem
primasem
prezentasem
presupusesem
preparasem
precedasem
practicasem
potrivisem
posedasem
pornisem
populasem
plecasem
plantasem
picasem
permisesem
pătrunsesem
pățisem
păstrasem
participasem
organizasem
opusesem
oprisem
operasem
omenisem
oferisem
ocupasem
ochisem
numisem
numărasem
notasem
murisem
modificasem
mișcasem
mirosisem
mințisem
militasem
micisem
mersesem
măsurasem
masasem
mărisem
marcasem
manifestasem
măsesem
mâncasem
mânasem
luptasem
lungisem
luminasem
lucrasem
luasem
lovisem
literasem
lipsisem
liniasem
limitasem
limbasem
legasem
lăsasem
jurasem
jucasem
introdusesem
întrebuințasem
intrasem
întorsesem
întinsesem
înțelesesem
întărisem
întâlnisem
însușisem
însoțisem
însemnasem
înscrisesem
înregistrasem
influențasem
îndreptasem
îndoisem
indicasem
îndeplinisem
închisesem
încheiasem
încetasem
încercasem
impusesem
împreunasem
împiedicasem
împărțisem
imitasem
îmbrăcasem
ieșisem
gustasem
găsisem
furasem
funcționasem
fugisem
fripsesem
forțasem
formasem
folosisem
fixasem
fusesem
fabricasem
extrăsesem
expusesem
exprimasem
explicasem
existasem
exercitasem
executasem
emisesem
egalasem
efectuasem
dusesem
dormisem
domnisem
distrusesem
distinsesem
distanțasem
dispusesem
dezvoltasem
devenisem
determinasem
desemnasem
descrisesem
descoperisem
deschisesem
derivasem
depusesem
deplasasem
deosebisem
denumisem
datasem
curățasem
cuprinsesem
cultivasem
criticasem
creasem
corespunsesem
contribuisem
contrasem
continuasem
consumasem
construisem
constituisem
considerasem
condusesem
comunicasem
compusesem
comandasem
copsesem
clasasem
circulasem
chinuisem
certasem
cercetasem
cercasem
celuisem
cauzasem
căutasem
casasem
caracterizasem
căpătasem
cântasem
bucurasem
bolisem
bazasem
avusesem
auzisem
atribuisem
atrăsesem
atinsesem
atacasem
asigurasem
așezasem
ascunsesem
aruncasem
arsesem
arătasem
arasem
apropiasem
aplicasem
apărasem
analizasem
amestecasem
alesesem
alcătuisem
alăturasem
ajutasem
ajunsesem
aflasem
adunasem
adusesem
adresasem
admisesem
adăugasem
acționasem
acordasem
acoperisem
zguduisem
zdrobisem
zăpăcisem
voisem
vindecasem
viasem
vărsasem
variasem
vădisem
urinasem
urâsem
urcasem
urasem
umflasem
uluisem
uitasem
udasem
turnasem
tulburasem
trimisesem
tradusesem
tocasem
tinsesem
surprinsesem
supravegheasem
sumasem
suisem
supsesem
suflasem
substituisem
strigasem
strălucisem
străduisem
stinsesem
stimulasem
ștersesem
stăruisem
stăpânisem
sporisem
speriasem
specializasem
spărsesem
spălasem
șovăisem
soldasem
soisem
socotisem
slăbisem
sfârșisem
seriasem
semănasem
secundasem
scursesem
școlisem
scăpasem
sărbătorisem
săpasem
sâcâisem
roșisem
risipisem
rezolvasem
rezervasem
revoltasem
revenisem
reușisem
reunisem
retrăsesem
respinsesem
republicasem
reparasem
renunțasem
remarcasem
regulasem
redasem
răsucisem
răspunsesem
răsculasem
răscolisem
râsesem
răsesem
pușcasem
pupasem
protejasem
propagasem
pronunțasem
probasem
pretinsesem
presasem
prelungisem
prelucrasem
pregătisem
predasem
prădasem
potolisem
plătisem
plasasem
plânsesem
placasem
pierisem
pescuisem
periasem
păzisem
parcursesem
părăsisem
parasem
orientasem
omorâsem
observasem
obligasem
obișnuisem
nimicisem
negasem
mutasem
muncisem
muiasem
montasem
mobilasem
micșorasem
meritasem
menționasem
mediasem
măritasem
mâniasem
uscasem
locuisem
lipisem
liniștisem
lăudasem
judecasem
izolasem
iubisem
învinsesem
învățasem
intrigasem
întrerupsesem
întreprinsesem
întregisem
intervenisem
interpretasem
internasem
întemeiasem
inspirasem
înșelasem
înmulțisem
înlocuisem
înlăturasem
îngrijisem
îngăduisem
înfățișasem
îndepărtasem
îndemnasem
înconjurasem
inclusesem
înclinasem
închipuisem
încărcasem
încălzisem
înălțasem
împrumutasem
imprimasem
împrăștiasem
împodobisem
împinsesem
îmbinasem
hrănisem
hotărâsem
grupasem
greasem
găurisem
gândisem
formulasem
formatasem
foisem
fluturasem
ființasem
figurasem
fiersesem
fermecasem
ferisem
extinsesem
exportasem
examinasem
exagerasem
eliminasem
eliberasem
echipasem
durasem
dovedisem
dorisem
dominasem
distribuisem
disputasem
disciplinasem
diferisem
dezvăluisem
destinasem
desprinsesem
despărțisem
desfășurasem
descompusesem
depinsesem
depășisem
demonstrasem
definisem
declarasem
curbasem
curasem
cumpărasem
culesesem
cucerisem
conservasem
confirmasem
conferisem
confecționasem
condamnasem
comportasem
completasem
comisesem
combinasem
colorasem
coincisesem
coborâsem
coasem
clădisem
citisem
cinstisem
chemasem
cheltuisem
câștigasem
căsătorisem
cărasem
călcasem
căisem
cădisem
bucățisem
boierisem
biruisem
bănisem
băgasem
atestasem
atârnasem
așteptasem
asociasem
înghițisem
asemănasem
ascuțisem
ascultasem
articulasem
armasem
aranjasem
apucasem
aprinsesem
apreciasem
anunțasem
angajasem
amintisem
alungasem
alunecasem
alimentasem
alegasem
agitasem
afirmasem
afectasem
adoptasem
administrasem
adaptasem
acumulasem
acceptasem
absorbisem
zorisem
zgâriasem
zgâlțâisem
zbuciumasem
zbârnâisem
vopsisem
violasem
vestisem
verificasem
uzasem
ușurasem
urzicasem
urecheasem
tunasem
trezisem
tremurasem
traversasem
transpusesem
trădasem
topisem
tipărisem
tânguisem
tăbărâsem
sustrăsesem
suprimasem
suprapusesem
sunasem
sugerasem
succedasem
strâmbasem
storsesem
stârnisem
sosisem
sorbisem
smulsesem
slobozisem
silisem
sforăisem
sfințisem
sfărâmasem
scuturasem
scormonisem
săvârșisem
salvasem
salutasem
săltasem
ruinasem
rugasem
rotisem
rostisem
rezistasem
restrânsesem
restituisem
replicasem
reluasem
reglasem
refuzasem
reflectasem
recursesem
reconstituisem
recomandasem
reclamasem
răsturnasem
răsărisem
rănisem
prostisem
promovasem
proiectasem
profitasem
procurasem
proclamasem
prezisesem
presărasem
preoțisem
preocupasem
preluasem
preferasem
predominasem
predicasem
preconizasem
prăpădisem
povestisem
plutisem
plictisisem
planasem
pipăisem
pedepsisem
pătasem
păpasem
pacificasem
păcălisem
orchestrasem
noroisem
netezisem
nenorocisem
mustrasem
murmurasem
murdărisem
mulțumisem
mormăisem
mistuisem
minasem
măturasem
mascasem
mariasem
mărginisem
maniasem
manevrasem
mânecasem
lichidasem
liberasem
legănasem
largasem
lansasem
lămurisem
justificasem
izbisem
ivisem
înzestrasem
invitasem
inventasem
învelisem
învăluisem
întunecasem
întocmisem
interzisesem
interesasem
întârziasem
insultasem
instruisem
instituisem
instalasem
însărcinasem
inițiasem
îngustasem
îngrămădisem
înghețasem
înghesuisem
informasem
înflorisem
înfipsesem
înfășurasem
îndurasem
îndrumasem
îndesasem
încurcasem
încrucișasem
încredințasem
încovoiasem
încinsesem
închinasem
încântasem
încadrasem
înapoiasem
înaintasem
înăbușisem
impresionasem
împrejurasem
importasem
împlinisem
implicasem
împletisem
îmbătasem
imaginasem
ilustrasem
iertasem
identificasem
guvernasem
greșisem
gravasem
grăbisem
generasem
gătisem
fundasem
fulgerasem
frecasem
frământasem
fotografiasem
fluierasem
fericisem
favorizasem
fărâmasem
exploatasem
exclusesem
evoluasem
evocasem
evitasem
enunțasem
emanasem
elaborasem
dublasem
dobândisem
discutasem
dirijasem
diminuasem
dezlănțuisem
dezgustasem
deșteptasem
destăinuisem
deșertasem
deprinsesem
depărtasem
denunțasem
delimitasem
degradasem
deformasem
declinasem
decisesem
datorasem
dăruisem
dansasem
dăinuisem
cutremurasem
cununasem
culcasem
cristalizasem
creștinasem
cotrobăisem
corupsesem
corectasem
copiasem
convinsesem
controlasem
contractasem
contaminasem
constrânsesem
constatasem
consolidasem
consimțisem
consacrasem
conjugasem
confundasem
concentrasem
comprimasem
comparasem
colindasem
clătinasem
citasem
cifrasem
celebrasem
cedasem
căscasem
cântărisem
călugărisem
calmasem
calificasem
calculasem
călătorisem
bruscasem
botezasem
bombănisem
boisem
bizuisem
bășicasem
barasem
azvârlisem
axasem
avântasem
atașasem
astupasem
aspirasem
arestasem
apusesem
aprobasem
aplecasem
apăsasem
anulasem
antrenasem
amețisem
amenajasem
amăgisem
alterasem
alergasem
albisem
agățasem
adormisem
aderasem
adăpostisem
adâncisem
acuzasem
activasem
accentuasem
aburisem
solicitasem
zvârlisem
zornăisem
zgârcisem
zbenguisem
vrăjisem
vizitasem
vizasem
vibrasem
vegheasem
vătămasem
vârâsem
vânturasem
vânasem
valorasem
umilisem
uimisem
turtisem
turbasem
trasasem
transferasem
transcrisesem
trăncănisem
torturasem
torsesem
țipasem
temperasem
taxasem
țârâisem
suspendasem
sucisem
subordonasem
subliniasem
stropisem
strivisem
străpunsesem
sondasem
smiorcăisem
smintisem
simbolizasem
sfătuisem
semnalasem
semnasem
sedusesem
secerasem
scuzasem
sculasem
scufundasem
scobisem
scăldasem
sărutasem
sacrificasem
rostogolisem
roisem
rezumasem
rezemasem
revărsasem
restabilisem
respirasem
repartizasem
remorcasem
relatasem
reînviasem
regretasem
reformasem
recoltasem
recitasem
reacționasem
răzbunasem
rătăcisem
raportasem
răcisem
râcâisem
răbdasem
purificasem
promisesem
procedasem
pricinuisem
prevestisem
prevenisem
prețuisem
prescrisesem
precizasem
precipitasem
prăjisem
prăbușisem
poruncisem
popisem
pomenisem
poftisem
plimbasem
plescăisem
pișcasem
pipasem
pieptănasem
pictasem
păstorisem
parazitasem
oscilasem
ordonasem
orbisem
oficiasem
odihnisem
ocrotisem
obștisem
obosisem
nuanțasem
normasem
nimerisem
neliniștisem
necăjisem
năruisem
mușcasem
multiplicasem
mulsesem
moțăisem
moștenisem
molfăisem
moderasem
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ȚÍNE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin). A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie. A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână. A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținându-se de mână. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc. A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se ținea numai într-un cui. ♦ Intranz. și refl. A fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; p. ext. a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul după altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufletește de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine. ◊ Expr. A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) A sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ◊ Expr. A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” sau „în loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul. ◊ Expr. A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ◊ Expr. A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva. A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi. ♦ (Pop.) A-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută. Se ținea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) De-abia se ține să nu râdă. ◊ Expr. A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ține-te de drumul acesta până acasă. ◊ Expr. (înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva. Calul ține la galop. 7. Refl. și tranz. A se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil). A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fi căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile. ◊ Expr. A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...). A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (sau război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr! ◊ Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu. – Var.: țineá vb. II] – Lat. tenem.
A ŢÍNE ţin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A apuca (cu mâna, cu dinţii etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinţe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-şi găseşte astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (fiinţe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie). ♢ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ţine arestat. ~ la distanţă (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuinţă ca chiriaş. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ♢ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mişca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreţinerea gospodăriei şi a familiei. 9) pop. (despre bărbaţi) A avea ca soţie. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziţii a corpului sau a părţilor lui) ~ mâna ridicată. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ţinut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ♢ A-şi ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-şi ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărţile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraş. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operaţii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile şi veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversaţie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ţine mult. 2) A fi în dependenţă (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi ataşat sufleteşte. Ţine la fraţi şi surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ţine de două nopţi. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai uşor timpul). 5) A ocupa un anumit spaţiu; a se întinde. Cât ţine câmpia. /<lat. tenere
A SE ŢÍNE mă ţin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4) A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. ~ de lege. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de îndeletnicire) ~ de muncă. ♢ ~ de ale sale a continua să procedeze în felul său. ~ de casă a duce o viaţă casnică; a nu fi uşernic. ~ la distanţă a) a merge la o oarecare depărtare după cineva sau după ceva; b) a fi puţin sociabil. 2) (sugerează ideea de dăinuire a însuşirii sau a împrejurării exprimate de cuvântul din îmbinare) ~ mândru. ♢ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slăbiciune fizică; b) a fi beat. /<lat. tenere
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)A ŢÍNE ţin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A apuca (cu mâna, cu dinţii etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinţe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-şi găseşte astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (fiinţe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie). ♢ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ţine arestat. ~ la distanţă (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuinţă ca chiriaş. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ♢ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mişca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreţinerea gospodăriei şi a familiei. 9) pop. (despre bărbaţi) A avea ca soţie. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziţii a corpului sau a părţilor lui) ~ mâna ridicată. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ţinut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ♢ A-şi ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-şi ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărţile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraş. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operaţii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile şi veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversaţie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ţine mult. 2) A fi în dependenţă (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi ataşat sufleteşte. Ţine la fraţi şi surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ţine de două nopţi. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai uşor timpul). 5) A ocupa un anumit spaţiu; a se întinde. Cât ţine câmpia. /<lat. tenere
A SE ŢÍNE mă ţin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4) A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. ~ de lege. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de îndeletnicire) ~ de muncă. ♢ ~ de ale sale a continua să procedeze în felul său. ~ de casă a duce o viaţă casnică; a nu fi uşernic. ~ la distanţă a) a merge la o oarecare depărtare după cineva sau după ceva; b) a fi puţin sociabil. 2) (sugerează ideea de dăinuire a însuşirii sau a împrejurării exprimate de cuvântul din îmbinare) ~ mândru. ♢ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slăbiciune fizică; b) a fi beat. /<lat. tenere
Sus
Sinonime:
ŢÍNE interj. v. poftim!
ŢÍNE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăţa. 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparţine. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreţine. 25. v. pronunţa. 26. v. durea.
ŢÍNE vb. v. apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)ŢÍNE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăţa. 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparţine. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreţine. 25. v. pronunţa. 26. v. durea.
ŢÍNE vb. v. apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.