Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "înțeles":
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
des
ies
țes
proces
interes
succes
exces
îndes
dres
progres
acces
abces
șes
expres
facies
congres
purces
deces
regres
insucces
reies
fes
nes
înțes
lues
stres
bompres
întrețes
compres
cortes
herpes
tabes
eres
notes
dezinteres
ghes
limes
blocnotes
palmares
sumes
tignafes
ches
adpres
tarabostes
hares
proeres
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ÎNȚELÉGE, înțelég, vb. III. 1. Tranz. A-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ◊ Expr. Așa (mai) înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu. A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva. (Mă) înțelegi?, se spune cuiva pentru a verifica înțelegerea celor spuse. (Mă) înțelegi!, marchează o situație în care există un substrat. (Refl.) Se înțelege de la sine = este evident. (Intranz.) A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui. ♦ A-și da seama de ceva. ♦ A pricepe o limbă străină. ♦ A constata, a vedea, a observa, a băga de seamă. ♦ A gândi, a reflecta, a concepe. 2. Refl. recipr. A ajunge la învoială, a cădea de acord, a se împăca, a conveni cu cineva. ♦ A conviețui în bună învoială, a se înțelege, a se învoi. 3. Tranz. (în expr.) A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva. [Perf. s. înțelesei, part. înțeles] – Lat. intelligere.
ÎNȚELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege.
ÎNȚELÉS2, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.
A ÎNŢELÉGE înţelég 1. tranz. 1) (esenţa lucrurilor) A-şi însuşi prin activitatea gândirii; a pătrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ♢ A da cuiva să înţeleagă (sau a da de înţeles) a face pe cineva să-şi dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fără supărare; a avea simţul umorului. 2) (vorbirea orală sau scrisă) A recepţiona descifrând sensul. ♢ Se înţelege de la sine este de la sine înţeles. 3) (persoane) A trata cu îngăduinţă; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepoziţia din) A avea de profitat; a câştiga. N-am înţeles nimic din concediu. 2. intranz. : Aşa înţeleg şi eu! aşa îmi vine la socoteală; aşa îmi place şi mie. ~ de cuvânt a ţine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere
A SE ÎNŢELÉGE mă înţelég intranz. 1) A se împăca bine; a nu avea probleme. 2) A ajunge la învoială; a cădea de acord; a se învoi; a conveni. ~ din preţ. /<lat. intelligere
ÎNŢELÉS1 ~uri n. Conţinut logic interior; semnificaţie a unui lucru; sens. ♢ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificaţie; cu tâlc; cu rost. /v. a înţelege
ÎNŢEL//ÉS2 ~eásă (~éşi, ~ése) v. A ÎNŢELEGE. ♢ De ~ cu care te poţi înţelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreşit. /v. a înţelege
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)ÎNȚELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege.
ÎNȚELÉS2, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.
A ÎNŢELÉGE înţelég 1. tranz. 1) (esenţa lucrurilor) A-şi însuşi prin activitatea gândirii; a pătrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ♢ A da cuiva să înţeleagă (sau a da de înţeles) a face pe cineva să-şi dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fără supărare; a avea simţul umorului. 2) (vorbirea orală sau scrisă) A recepţiona descifrând sensul. ♢ Se înţelege de la sine este de la sine înţeles. 3) (persoane) A trata cu îngăduinţă; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepoziţia din) A avea de profitat; a câştiga. N-am înţeles nimic din concediu. 2. intranz. : Aşa înţeleg şi eu! aşa îmi vine la socoteală; aşa îmi place şi mie. ~ de cuvânt a ţine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere
A SE ÎNŢELÉGE mă înţelég intranz. 1) A se împăca bine; a nu avea probleme. 2) A ajunge la învoială; a cădea de acord; a se învoi; a conveni. ~ din preţ. /<lat. intelligere
ÎNŢELÉS1 ~uri n. Conţinut logic interior; semnificaţie a unui lucru; sens. ♢ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificaţie; cu tâlc; cu rost. /v. a înţelege
ÎNŢEL//ÉS2 ~eásă (~éşi, ~ése) v. A ÎNŢELEGE. ♢ De ~ cu care te poţi înţelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreşit. /v. a înţelege
Sus
Sinonime:
ÎNŢELÉGE vb. 1. v. dumeri. 2. v. sesiza. 3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. v. interpreta. (Cum ~ acest context?) 5. a auzi, a pricepe. (Nu ~ să mă laşi în pace?) 6. a-şi explica, a pricepe. (Pur şi simplu nu ~ cum a dispărut.) 7. a concepe, a pricepe. (Nu ~ de ce s-a întâmplat astfel.) 8. a cunoaşte, a pricepe, a şti. (~ franceza ?) 9. v. asculta. (Cine nu ~ de cuvânt, o păţeşte.) 10. a se împăca, (pop.) a se îngădui, a se învoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se bărăbări, (Transilv. şi Ban.) a se nărăvi. (Se ~ bine împreună.) 11. v. conveni. 12. a conveni, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăţi, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra preţului.) 13. v. pactiza.
ÎNŢELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificaţie. 3. v. mesaj.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)ÎNŢELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificaţie. 3. v. mesaj.