Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "tambur":
SusRime cu o silabă:
SusRime cu 2 silabe:
bucur
aur
singur
graur
tulbur
sigur
abur
obscur
procur
mătur
îndur
vultur
contur
taur
mercur
mugur
satur
ungur
cusur
matur
murmur
înjur
maur
flutur
țurțur
bour
tremur
centaur
chiabur
laur
balaur
augur
conjur
impur
azur
faur
femur
scutur
tambur
samur
susur
presur
zmeur
prapur
mahmur
ajur
grangur
abjur
condur
pandur
bonjur
picur
bulgur
huzur
retur
plaur
velur
sperjur
silur
telur
cangur
gudur
zgrunțur
buhur
ciuciur
sejur
taftur
cobur
sabur
încur
zurzur
tandur
ceambur
caciur
mascur
ogur
pelur
cenur
cătur
ceamur
ghiaur
pagur
prour
mazur
muhur
căciur
SusRime cu 3 silabe:
asigur
alătur
înlătur
cutremur
nesigur
tezaur
desigur
împrejur
prematur
învolbur
înconjur
trubadur
abajur
clarobscur
calambur
imatur
minotaur
kieselgur
îmbucur
turbobur
extradur
păliur
oxiur
microdur
dimprejur
permendur
primprejur
magnadur
SusRime cu 4 silabe:
SusRime cu 5 silabe:
Sus
Sus
Definiții din DEX:
TAMBÚR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.
TAMBÚR1 ~e n. 1) Piesă în formă de cilindru gol, cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă. 2) Bază cilindrică sau prismatică a unei cupole. 3) Spaţiu format din două uşi duble la intrarea într-o clădire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platformă la intrarea într-un vagon de cale ferată. /<fr. tambour, germ. Tambour
TAMBÚR2 ~i m. înv. Ostaş care bate toba; toboşar militar. ♢ ~-major conducător al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germ. Tambour
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)TAMBÚR1 ~e n. 1) Piesă în formă de cilindru gol, cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă. 2) Bază cilindrică sau prismatică a unei cupole. 3) Spaţiu format din două uşi duble la intrarea într-o clădire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platformă la intrarea într-un vagon de cale ferată. /<fr. tambour, germ. Tambour
TAMBÚR2 ~i m. înv. Ostaş care bate toba; toboşar militar. ♢ ~-major conducător al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germ. Tambour
Sus