Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "să": (vezi și șa sa)
SusRime de gradul 4:
sursă
masă
luminoasă
lipsă
lasă
lăsă
clasă
scrisă
rusă
casă
piesă
frumoasă
deplasă
cursă
pedeapsă
coasă
mucoasă
arsă
prețioasă
inversă
grasă
ajunsă
spusă
strânsă
plasă
varsă
însă
trasă
rasă
vărsă
interesă
dansă
mesă
lansă
adresă
îndesă
apasă
culeasă
apăsă
zisă
păsă
ștearsă
presă
resursă
bursă
plânsă
revărsă
revarsă
furioasă
terasă
mireasă
încasă
traversă
leguminoasă
balansă
șansă
farsă
subclasă
misă
compensă
ofensă
coapsă
seroasă
pisă
avansă
premisă
acasă
visă
dubioasă
condensă
controversă
pietroasă
progresă
capsă
recompensă
răposă
jegoasă
elipsă
pasă
leasă
dispersă
fosă
morsă
dresă
agasă
profesă
redresă
finisă
fesă
aniversă
glosă
debarasă
culisă
țestoasă
grimasă
lăptoasă
eclipsă
tapisă
foioasă
lipicioasă
pansă
carbogazoasă
amplasă
declasă
dezinteresă
împărăteasă
cuirasă
narcisă
prințesă
nebuloasă
noduroasă
husă
dispensă
păioasă
fisă
caisă
bărboasă
carcasă
preoteasă
propulsă
pulsă
regresă
metisă
conversă
clisă
pucioasă
ansă
gresă
tergiversă
glisă
înțesă
vântoasă
tasă
degresă
hansă
eschimosă
andosă
melisă
perversă
somnoroasă
plisă
rambursă
râioasă
lesă
amorsă
botoasă
devansă
contrabalansă
pensă
delăsă
delasă
principesă
comasă
crosă
compresă
melasă
tătăneasă
aversă
tisă
vernisă
confesă
crasă
linsă
bulversă
bielorusă
angoasă
glasă
tracasă
avrămeasă
recipisă
abscisă
delicatesă
tămâioasă
bârsă
cariopsă
mursă
bucătăreasă
ranforsă
subscrisă
lisă
ambutisă
concasă
surclasă
neșansă
transă
transgresă
exersă
prolepsă
cioarsă
negustoreasă
valsă
negresă
entorsă
nopticoasă
cointeresă
baroneasă
croitoreasă
ranversă
vorniceasă
superfinisă
ceapsă
matlasă
trusă
jupâneasă
eclisă
ecarisă
bisă
repasă
interpusă
decompensă
păstăioasă
cenușăreasă
repusă
dezamorsă
atenansă
tresă
abatesă
rozasă
procesă
rădăcinoasă
cârciumăreasă
aftoasă
nămoloasă
incasă
juisă
contesă
matisă
haioasă
ducesă
florăreasă
crăiasă
dezosă
spălăcioasă
spălătoreasă
elansă
brutăreasă
lambrisă
molasă
compulsă
tipesă
zlătăreasă
chiparoasă
nursă
palisă
reamplasă
silepsă
petimbroasă
scabioasă
ancrasă
delintersă
văcăreasă
protopopeasă
cărturăreasă
debursă
cusătoreasă
bosă
băbăreasă
isoglosă
cosă
gioarsă
zidăreasă
deversă
potasă
accesă
deșosă
boiereasă
chermesă
achiesă
spătăreasă
târsă
reclasă
bășicoasă
primăreasă
ecruisă
depresă
plusă
sămânțoasă
carpocapsă
imersă
paradaisă
epanalepsă
sâmburoasă
boreasă
lăptăreasă
incusă
metalepsă
arhondăreasă
sinapsă
căpităneasă
lenjereasă
subtraversă
sargasă
relansă
profetesă
coloneleasă
tigresă
fugasă
călcătoreasă
șoriceasă
chelăreasă
poetesă
doctoreasă
culasă
stresă
metresă
convulsă
rotăreasă
bălbisă
cojocăreasă
biomasă
arămeasă
arhiducesă
nepusă
moșiereasă
radiosursă
țâțoasă
fâsă
măcelăreasă
portăreasă
cizmăreasă
crevasă
tutungereasă
vadoasă
găinăreasă
blănăreasă
morăreasă
călțunăreasă
proprietăreasă
maioreasă
agroterasă
păhărniceasă
ambrasă
voievodeasă
chiulasă
rejansă
mantisă
stolniceasă
spițereasă
tâmplăreasă
judecătoreasă
bumbăcăreasă
legătoreasă
tulnicăreasă
pantofăreasă
pităreasă
cămătăreasă
oloisă
vodeasă
voduleasă
colcotoasă
jimblăreasă
clucereasă
șătrăreasă
vrăjitoreasă
antipiesă
cârnățăreasă
postelniceasă
notăreasă
isprăvniceasă
bretesă
butisă
vicontesă
viereasă
serdăreasă
cofetăreasă
gropăreasă
franzelăreasă
plăpumăreasă
ministreasă
pinasă
postăvăreasă
logofeteasă
doftoreasă
pescăreasă
perucăreasă
brânzăreasă
hătmăneasă
ctitoreasă
ofițereasă
fânoasă
condicăreasă
ploșnițoasă
bostănoasă
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ȘA, șei, s. f. 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul. ◊ Expr. A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului. 3. Os din spinarea găinii. ◊ Șaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu; curmătură. Șaua dealului. [Var.: șea s. f.] – Lat. sella.
SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
SĂ conj. 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziţii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieşit să-l întâmpine. 3) (în locuţiuni conjuncţionale) Până să. Numai să. Fără să. /<lat. si
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
ŞA, şei f. 1) Piesă de harnaşament confecţionată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru şederea comodă a călăreţului. ♢ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria voinţă. A se ţine tare în ~ a fi stăpân pe situaţie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii. ♢ ~ua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanţ muntos, servind adesea şi ca trecătoare. [Art. şaua; G.-D. şeii] /<lat. şella
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos., adj. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. Pron. pos. (Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. Adj. pos. Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate. Cartea sa. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește. Au venit ai săi la mine. 4. Adj. pos. Care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește. Sora sa. 5. Pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) așa cum vrea el. 6. Adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește. Durerea sa. [Reg. și fam., enclitic: -so, -su, -si] – Lat. *seus. *sa (= suus, sua).
SĂ conj. 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziţii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieşit să-l întâmpine. 3) (în locuţiuni conjuncţionale) Până să. Numai să. Fără să. /<lat. si
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
ŞA, şei f. 1) Piesă de harnaşament confecţionată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru şederea comodă a călăreţului. ♢ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria voinţă. A se ţine tare în ~ a fi stăpân pe situaţie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii. ♢ ~ua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanţ muntos, servind adesea şi ca trecătoare. [Art. şaua; G.-D. şeii] /<lat. şella
Sus
Sinonime:
SĂ conj. de, şi. (Stai ~ mă aştepţi.)
SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
ŞA s. I. (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II. v. clitelum.
ŞA s. v. greabăn, samar, spate, spinare.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)SĂU pron., adj. lui. (Calul ~.)
ŞA s. I. (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II. v. clitelum.
ŞA s. v. greabăn, samar, spate, spinare.