Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "roabe":
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
arabe
slabe
silabe
babe
grabe
labe
șvabe
tarabe
carabe
monosilabe
ohabe
decasilabe
unisilabe
panarabe
dodecasilabe
tetrasilabe
trisilabe
octosilabe
macabe
polabe
talabe
dărabe
SusRime de gradul 4:
vorbe
fierbe
verbe
scârbe
cobe
plebe
halbe
chelbe
catacombe
ghebe
urbe
bebe
scroambe
răsfierbe
pembe
gaibe
refierbe
Sus
Sus
Definiții din DEX:
ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ.
ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.
ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.
ROB (roábă (robi, roábe) m. şi f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă totală de un stăpân; sclav; serv; şerb. ♢ Calea (sau Drumul)-~ilor constelaţie constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care munceşte din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă şi execută orbeşte ordinele cuiva; sclav. ♢ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.
ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanţe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, şi prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.
ROB (roábă (robi, roábe) m. şi f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependenţă totală de un stăpân; sclav; serv; şerb. ♢ Calea (sau Drumul)-~ilor constelaţie constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care munceşte din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă şi execută orbeşte ordinele cuiva; sclav. ♢ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu
Sus
Sinonime:
ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanţă, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.)
ROB s. v. condamnat, deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş.