Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "rezervă": (vezi și rezerva)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
conservă
servă
observă
enervă
vervă
inervă
autoconservă
semiconservă
autoobservă
teleobservă
peltinervă
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
obiectivă
substantivă
negativă
navă
vă
elevă
bolnavă
diminutivă
aeronavă
gravă
cultivă
respectivă
colectivă
slavă
conjunctivă
octavă
derivă
rezolvă
activă
alternativă
promovă
perspectivă
definitivă
locomotivă
consecutivă
sclavă
ispravă
inițiativă
măduvă
reactivă
relevă
dizolvă
lavă
otravă
arhivă
salivă
valvă
subiectivă
bețivă
salvă
depravă
bravă
ofensivă
văduvă
grevă
vulvă
agravă
inactivă
gâlceavă
captivă
rotativă
privă
cavă
guralivă
adecvă
cooperativă
milostivă
motivă
potcoavă
pavă
sevă
pleavă
cursivă
stivă
tentativă
tavă
tigvă
novă
vâlvă
deopotrivă
gârbovă
renovă
concesivă
agavă
jilavă
coșcovă
senzitivă
completivă
defensivă
împotrivă
ovă
prerogativă
oclusivă
directivă
brevă
avă
grivă
dumbravă
zăbavă
ogivă
invectivă
aditivă
snoavă
solvă
recidivă
havă
relicvă
silvă
brașoavă
disjunctivă
eschivă
dimpotrivă
potrivă
adjectivă
sivă
epavă
inovă
colivă
factitivă
prospectivă
prelevă
excavă
fricativă
slovă
decavă
olivă
sugativă
arhitravă
divă
autoclavă
conclusivă
constrictivă
convivă
cuvă
mangrovă
roșcovă
molitvă
enclavă
astronavă
etuvă
expectativă
degrevă
etravă
moravă
andivă
provă
sorcovă
clivă
pirogravă
silicvă
supernovă
intervievă
stavă
avivă
motonavă
zurbavă
pancovă
estivă
postavă
dezactivă
enunțiativă
autodizolvă
depavă
contraotravă
caravă
voroavă
carboavă
iznoavă
dubitativă
otavă
semioclusivă
cosmonavă
cucovă
dreavă
selvă
laticlavă
reagravă
decuvă
paleoslavă
vuvă
aprovă
misivă
batavă
contraofensivă
plavă
contraoctavă
anionactivă
copiativă
anticvă
putativă
Sus
Sus
Definiții din DEX:
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de bioxid de carbon care se degajează din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ♦ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.
A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reţine. ♢ A-şi ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soartă, providenţă etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
REZÉRV//Ă ~e f. 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. ♢ ~e ale producţiei posibili-tăţi neutilizate pentru sporirea producţiei. ~e interne posibilităţi nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producţiei, fără investiţii suplimentare. ~ de muncă tineri din şcolile polivalente care se pregătesc să îmbrăţişeze diverse specialităţi. ~ de aur (sau ~-aur) fond centralizat de aur care se păs-trează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. ~e naturale cantitate de substanţe minerale utile aflate în scoarţa terestră. ~ succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiţi moştenitori. 2) Cate-gorie de cetăţeni care au satisfăcut serviciul militar şi care urmează a fi mobilizaţi în caz de război. Ofiţer de ~. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea ~e faţă de cineva. ♢ Fără ~ (sau ~e) în întregime; necondiţionat. Cu multă ~ fără a garanta exactitatea şi autenticitatea unui fapt. Sub ~a ... cu condiţia ... [G.-D. rezervei] /<fr. réserve
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm3 de bioxid de carbon care se degajează din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ♦ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.
A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reţine. ♢ A-şi ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soartă, providenţă etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
REZÉRV//Ă ~e f. 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. ♢ ~e ale producţiei posibili-tăţi neutilizate pentru sporirea producţiei. ~e interne posibilităţi nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producţiei, fără investiţii suplimentare. ~ de muncă tineri din şcolile polivalente care se pregătesc să îmbrăţişeze diverse specialităţi. ~ de aur (sau ~-aur) fond centralizat de aur care se păs-trează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. ~e naturale cantitate de substanţe minerale utile aflate în scoarţa terestră. ~ succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiţi moştenitori. 2) Cate-gorie de cetăţeni care au satisfăcut serviciul militar şi care urmează a fi mobilizaţi în caz de război. Ofiţer de ~. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea ~e faţă de cineva. ♢ Fără ~ (sau ~e) în întregime; necondiţionat. Cu multă ~ fără a garanta exactitatea şi autenticitatea unui fapt. Sub ~a ... cu condiţia ... [G.-D. rezervei] /<fr. réserve
Sus
Sinonime:
REZERVÁ vb. 1. a reţine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reţine. (Ţi-am ~ nişte măsline.) 3. a opri, a păstra, a ţine. (I-a ~ loc la rând.)
REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
REZÉRVĂ s. 1. (înv.) rezervaţie. (Mai are o ~ de alimente.) 2. v. marjă. 3. v. îndoială. 4. v. reţinere. 5. reticenţă, reţinere, (livr.) parcimonie. (O ~ neîntemeiată a cuiva.) 6. v. critică.
REZÉRVĂ s. v. răceală.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
REZÉRVĂ s. 1. (înv.) rezervaţie. (Mai are o ~ de alimente.) 2. v. marjă. 3. v. îndoială. 4. v. reţinere. 5. reticenţă, reţinere, (livr.) parcimonie. (O ~ neîntemeiată a cuiva.) 6. v. critică.
REZÉRVĂ s. v. răceală.