Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "râul": (vezi și răul)
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
SusRime de gradul 4:
capătul
răul
contactul
copilul
raportul
corpul
punctul
produsul
procesul
procedeul
primul
cuvântul
dansul
conducătorul
războiul
conul
serviciul
sensul
semnul
catul
câtul
planul
centrul
cercul
șeful
satul
românul
romanul
romul
darul
podul
numărul
nodul
momentul
modul
genul
gerul
micul
gradul
grupul
matul
locul
lichidul
jocul
obiectul
omul
fenomenul
piciorul
diminutivul
părul
domeniul
domnul
parul
dreptul
pământul
elementul
evul
faptul
organul
opusul
insul
capul
statul
aerul
vehiculul
spiritul
vehicul
ansamblul
altul
spațiul
termenul
autorul
banul
vârful
aspectul
actul
unul
golul
studiul
agentul
sistemul
tubul
bărbatul
zeul
calul
proprietarul
însul
nasul
cuptorul
autovehicul
dracul
palatul
utilajul
verbul
dicționarul
patul
atomul
venitul
stomacul
răspunsul
adevărul
soțul
sacul
ciclul
magazinul
leul
calcul
învelișul
sexul
înțelesul
accentul
mersul
metrul
globul
volumul
gâtul
bățul
adjectivul
respectul
restul
contractul
învățatul
ursul
păcatul
mutul
alfabetul
votul
untul
fascicul
mânerul
hormonul
mărul
mascul
fotbalul
fluierul
apostolul
echivalentul
băiatul
circul
masculul
cotul
comportamentul
substantivul
cocoșul
codul
spicul
spinul
reflexul
ciobanul
conceptul
sul
sinonimul
destul
capitolul
turnul
dosul
căpitanul
virusul
climatul
calicul
sculptorul
catargul
caietul
acompaniamentul
lobul
mâncatul
sosul
vulturul
atributul
păstorul
prefixul
parfumul
pumnul
fudul
moșul
racul
traseul
berbecul
birul
cancerul
segmentul
ovul
pintenul
piperul
corbul
sorbul
predicatul
temperamentul
ministerul
molul
hibridul
clericul
adverbul
comentariul
dedesubtul
popul
busuiocul
testiculul
nul
mațul
nașul
țapul
mucul
pluralul
stimul
consul
kilogramul
testicul
corpuscul
liceul
curul
elanul
țiul
titularul
credul
chiul
scrupul
cocosul
sătul
sasul
buciumul
călușul
minuscul
pliscul
tentacul
departamentul
majuscul
butul
buletinul
potopul
peduncul
pătul
tăul
neuronul
bujorul
bâtul
pendul
sublimul
coeficientul
dragonul
indexul
șervetul
islamismul
fiziologul
staul
ventricul
brevetul
panicul
delfinul
scul
crepuscul
coconul
pătrunjelul
mușcatul
luceafărul
zâmbetul
tubercul
vestibul
auricul
furuncul
bucătarul
emul
știmul
recensământul
arcașul
pastorul
arcanul
musul
nesătul
somnambul
capitul
scapul
consensul
receptacul
gatul
pul
dânsul
flocul
ciul
bărăganul
proconsul
pedicul
canalicul
ghiul
săgetătorul
orcicul
îndestul
cumul
mul
noctambul
recul
asclepiadul
iluminismul
reticul
bardul
aul
mâțul
pleonasmul
nesațul
mogul
folicul
împrejurul
huțul
tumul
sațul
pixul
ilustratorul
orgasmul
catehumenul
fenicul
șestul
fâșul
arhetipul
caracul
firicelul
tul
aleanul
preambul
incredul
minotaurul
antonimul
alunelul
înăuntrul
ziditorul
țuțul
aerovehicul
funambul
arhaismul
exodul
diverticul
coagul
jianul
polcovnicul
iconodul
haidăul
hobanul
literatorul
tabernacul
opercul
denticul
traul
oscul
amplexicaul
incunabul
siminocul
specul
decameronul
linxul
calusul
conciliabul
edicul
mezaninul
licornul
ful
conventicul
micromodul
șotul
decalogul
gulerașul
infundibul
herul
opuscul
antecalcul
postcalcul
craul
cărășelul
iubițelul
monticul
îndărătul
funicul
cușacul
murgulețul
pârul
postmodernismul
viceconsul
conceptacul
comornicul
laptopul
bouarul
animalcul
rustemul
șabărul
agănăul
șoșul
apendicul
preafericitul
galaonul
acicul
cornicul
tontoroiul
bacăul
șpul
hidromodul
otuzbirul
niciunul
dindărătul
nealtul
săbărelul
dimprejurul
amărunțelul
rezultatul
alineatul
Sus
Sus
Definiții din DEX:
RĂU, REA, răi, rele, adj., s. n., adv. I. Adj. Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obișnuit, neplăceri altora. ◊ Expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit. ◊ Compuse: rea-voință s. f. = purtare sau atitudine neprietenoasă, ostilă față de cineva sau de ceva; lipsă de bunăvoință; rea-credință (scris și reacredință) s. f. = atitudine incorectă, necinstită; perfidie. (Loc. adj. și adv.) De rea-credință = incorect, necinstit, rău intenționat. ♦ Care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui. 2. Care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultător, răsfățat, răzgâiat. 3. Neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică. ♦ (Despre vorbe) Care supără, care jignește; p. ext. urât. 4. (Despre viață, trai etc.) Neliniștit, apăsător, chinuit. ◊ Expr. A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva). A-și face sânge rău (sau inimă, voie rea) = a se necăji, a fi mâhnit. 5. (Despre vești) Care anunță un necaz, o supărare; neplăcut. II. Adj. Care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; care prezintă unele defecte, unele imperfecțiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rău conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) nu se transmite cu ușurință sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu funcționează normal; bolnav; (despre funcții fiziologice) care nu se desfășoară normal. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre băuturi) Neplăcut la gust, prost pregătit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, ieșit din circulație; fals. III. Adj. (Despre meseriași, artiști etc.) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfăcător; dăunător. ◊ Expr. A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat. 2. (Despre vreme) Urât; nefavorabil. 3. (În superstiții) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Așa cum nu trebuie; nepotrivit, greșit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplăcut, supărător, nesatisfăcător. ◊ Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viață grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rău = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sărac. A-i ședea rău (ceva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = a fi sau a se simți bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etc.; a leșina. A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri. A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplăcut, dezagreabil. 5. Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. S. n. 1. Ceea ce aduce nemulțumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns. ◊ Loc. adv. Cu părere de rău = cu regret. A rău = a nenorocire. ◊ Loc. prep. De răul (cuiva) = din cauza (răutății) cuiva. ◊ Expr. A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute. Uita-te-ar relele!, formulă glumeață prin care se urează cuiva noroc și fericire. ♦ Boală, suferință. ◊ Rău de mare = stare de indispoziție generală care se manifestă la unii călători pe mare. Rău de munte (sau de altitudine) = stare de indispoziție generală cauzată de rarefierea aerului de pe înălțimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ◊ Expr. A vorbi de rău (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne, nebunii copilărești. – Lat. reus „acuzat”, „vinovat”.
RÂU, râuri, s. n. 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – Lat. rivus.
RĂU1 adv. (în opoziţie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; aşa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viaţă grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fără ~ nu este tocmai bine aşa cum este, dar poate fi şi mai grav, dacă vei pierde şi ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simţi ~) a) a duce o viaţă grea; b) a se simţi bolnav. A-i şedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simţi (pe neaşteptate) o senzaţie de indispoziţie fizică. A se avea ~ cu cineva a fi în ceartă cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu duşmănie. A-i părea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ♢ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus
RĂU2 rea (răi, réle) 1) (în opoziţie cu bun) Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi bune. Purtare rea. ♢ Viaţă rea (sau trai ~) viaţă plină de greutăţi; trai zbuciumat. Vorbe rele bârfeli; calomnii. Veste rea veste care întristează. ~ conducător de căldură (sau de electricitate) care nu transmite căldură (sau electricitate). A duce casă rea cu cineva a se certa tot timpul; a trăi în duşmănie. A-şi face sânge ~ (sau inimă rea) a se mâhni; a se întrista. 2) Care este câinos la suflet; plin de răutate; avan. Om ~. ♢ Poamă rea (sau soi ~) persoană cu apucături, deprinderi urâte. ~ de mama focului foarte rău. ~ la inimă lipsit de omenie; hain. 3) (despre acţiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (în superstiţii) Care aduce sau prevesteşte nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
RĂU3 réle n. 1) Calitate care întruchipează tot ce este negativ. ~l aduce daune. ♢ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu părere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) să aibă parte de lucruri neplăcute. De bine, de ~ deşi nu este aşa cum trebuie, dar te poţi împăca şi cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeaţă de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boală care apare la unii călători pe mare. ~ de munte stare de indispoziţie generală care apare în timpul urcării la mari înălţimi. 2) Principiu care vine în contradicţie cu morala; faptă nesocotită. ♢ A vorbi de ~ pe cineva a bârfi pe cineva. /<lat. reus
RÂU ~ri n. 1) Apă curgătoare mare care se varsă într-un fluviu sau într-o mare. Răutul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenţă. 3) fig. Coloană de oameni care merg într-o direcţie. 4) la pl. fig. Broderie decorativă în linii şerpuitoare pe altiţa şi pe pieptul iilor. /<lat. rivus
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)RÂU, râuri, s. n. 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – Lat. rivus.
RĂU1 adv. (în opoziţie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; aşa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viaţă grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fără ~ nu este tocmai bine aşa cum este, dar poate fi şi mai grav, dacă vei pierde şi ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simţi ~) a) a duce o viaţă grea; b) a se simţi bolnav. A-i şedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simţi (pe neaşteptate) o senzaţie de indispoziţie fizică. A se avea ~ cu cineva a fi în ceartă cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu duşmănie. A-i părea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ♢ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus
RĂU2 rea (răi, réle) 1) (în opoziţie cu bun) Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi bune. Purtare rea. ♢ Viaţă rea (sau trai ~) viaţă plină de greutăţi; trai zbuciumat. Vorbe rele bârfeli; calomnii. Veste rea veste care întristează. ~ conducător de căldură (sau de electricitate) care nu transmite căldură (sau electricitate). A duce casă rea cu cineva a se certa tot timpul; a trăi în duşmănie. A-şi face sânge ~ (sau inimă rea) a se mâhni; a se întrista. 2) Care este câinos la suflet; plin de răutate; avan. Om ~. ♢ Poamă rea (sau soi ~) persoană cu apucături, deprinderi urâte. ~ de mama focului foarte rău. ~ la inimă lipsit de omenie; hain. 3) (despre acţiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (în superstiţii) Care aduce sau prevesteşte nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
RĂU3 réle n. 1) Calitate care întruchipează tot ce este negativ. ~l aduce daune. ♢ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu părere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) să aibă parte de lucruri neplăcute. De bine, de ~ deşi nu este aşa cum trebuie, dar te poţi împăca şi cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeaţă de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boală care apare la unii călători pe mare. ~ de munte stare de indispoziţie generală care apare în timpul urcării la mari înălţimi. 2) Principiu care vine în contradicţie cu morala; faptă nesocotită. ♢ A vorbi de ~ pe cineva a bârfi pe cineva. /<lat. reus
RÂU ~ri n. 1) Apă curgătoare mare care se varsă într-un fluviu sau într-o mare. Răutul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenţă. 3) fig. Coloană de oameni care merg într-o direcţie. 4) la pl. fig. Broderie decorativă în linii şerpuitoare pe altiţa şi pe pieptul iilor. /<lat. rivus
Sus
Sinonime:
RĂU adj. v. bolnav, costeliv, cumplit, cutremurător, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, jigărit, macabru, monstruos, nesănătos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, sângeros, slab, slăbănog, suferind, teribil, uscat, uscăţiv, zguduitor.
RĂU adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsân, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. greşit. (Deprinderi rele.) 4. adj. v. greu. 5. adj. apăsător, chinuit, greu. (O viaţă rea.) 6. s. v. necaz. 7. adv. v. mult. 8. adj. v. nenorocos. 9. adj. v. dăunător. 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. v. grav. 12. adj. v. neplăcut. 13. adv. v. calomnios. 14. adj. neplăcut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste rea.) 15. adj. v. mizerabil. 16. adj. v. nefavorabil. 17. adv. v. anapoda. 18. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adj. v. inferior. 20. adj., adv. v. incorect. 21. adv. greşit, nepotrivit. (N-ar fi ~ să mergi pe la el.) 22. adv. v. prost. 23. adj. v. impracticabil.
RĂU s. v. afecţiune, boală, maladie.
RÂU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. v. puhoi.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)RĂU adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. şi pop.) năsilnic, (înv. şi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. şi Bucov.) avan, hapsân, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. greşit. (Deprinderi rele.) 4. adj. v. greu. 5. adj. apăsător, chinuit, greu. (O viaţă rea.) 6. s. v. necaz. 7. adv. v. mult. 8. adj. v. nenorocos. 9. adj. v. dăunător. 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. v. grav. 12. adj. v. neplăcut. 13. adv. v. calomnios. 14. adj. neplăcut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste rea.) 15. adj. v. mizerabil. 16. adj. v. nefavorabil. 17. adv. v. anapoda. 18. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adj. v. inferior. 20. adj., adv. v. incorect. 21. adv. greşit, nepotrivit. (N-ar fi ~ să mergi pe la el.) 22. adv. v. prost. 23. adj. v. impracticabil.
RĂU s. v. afecţiune, boală, maladie.
RÂU s. 1. (GEOGR.) apă. (Jiul este un ~ care străbate Oltenia.) 2. v. puhoi.