Cuvinte care rimează cu "pășii": (vezi și pașii)

PÂȘ1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.

PÂȘ2 interj. v. piș1.

PÂȘ3 s. m. v. pârș.

PAS3, (1) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă: p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinții și unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.

PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa.

PĂȘÍ, pășesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai mulți pași, a înainta pas cu pas, a parcurge o distanță mergând pe jos; a se deplasa, a se duce, a călca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A înainta, a avansa. 2. A intra, a pătrunde (într-un spațiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă de timp. 3. A ieși. 4. A trece (cu un singur pas sau cu câțiva pași) dincolo de ceva; a depăși. ◊ Tranz. Pășește șanțul. – Din pas3.

PAS3 paşi m. 1) Mişcare pe care o fac picioarele în timpul mersului. ♢ La tot ~ul (sau la fiecare ~) a) peste tot; b) la orice mişcare. Pas cu ~ puţin câte puţin; treptat. A nu da nici un ~ înapoi a nu ceda nimic. A face un ~ greşit a comite o greşeală. A face primul ~ (sau primii paşi) a fi la început de cale; a-şi face debutul. 2) Distanţa dintre picioare când se face o mişcare deplină cu piciorul înainte, înapoi sau în lături. ♢ La un ~ foarte aproape; în preajmă. 3) Unitate de măsură a lungimii egală cu o asemenea distanţă. 4) Mod de a merge; fel de a umbla; mers; umblet. ♢ ~ alergător mers în fugă. La ~ fără grabă. ~ de vals mişcare ritmică a picioarelor specifică valsului. A-şi lungi (sau a-şi grăbi, a-şi iuţi) ~ul a merge mai repede; a se grăbi. A-şi încetini ~ul a merge mai încet. A ţine ~ul (cu cineva sau cu ceva) a) a păstra ritmul mersului (cu cineva); b) a fi la nivel (cu cineva sau cu ceva). A merge (sau a fi) în ~ cu vremea a corespunde cerinţelor vremii. 5) Zgomot produs de cineva în timpul mersului. Se aud paşi. 6) Urmă lăsată de picior în timpul mersului. Paşi de copil. 7) Acţiune întreprinsă în direcţia soluţionării unei probleme. 8) fig. Etapă în desfăşurarea unui proces sau a unui fenomen. Revenirea la tradiţii constituie un ~ înainte în dezvoltarea culturii naţionale. /<lat. passus

PÁŞ//Ă ~i m. (în Imperiul Otoman; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Guvernator al unei provincii sau înalt demnitar. [Art. paşaua; G.-D. paşei; Var. páşa] /<turc. paşa

A PĂŞ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face unul sau mai mulţi paşi. 2) A parcurge o distanţă (cu pasul); a călca. 3) fig. A se deplasa înainte (în spaţiu şi în timp); a înainta; a avansa. 4) A trece făcând un pas. ~ peste pârâu. 2. tranz. A trece cu pasul; a călca. ~ groapa. /Din pas

PÂŞ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a imita zgomotul produs de mersul uşor sau în vârful picioarelor). /Onomat.