Cuvinte care rimează cu nasul; rime cu nasul
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "nasul": (vezi și nașul)

Sus

Rime de gradul 1:

ananasul tricomonasul
Sus

Rime de gradul 2:

vasul trasul rămasul rasul pasul glasul extrasul ceasul basul asul popasul compasul atlasul sasul taifasul pancreasul impasul contrabasul masul parastasul brasul iconostasul tasul plexiglasul pegasul carasul pripasul lampasul canevasul adidasul galimatiasul pampasul maracasul incasul stasul cavasul girocompasul terasul radiocompasul dubasul psoasul cafasul vozglasul cvasul răspasul degrasul catoblepasul ultrapasul dinocerasul canafasul zegrasul strasul alcarazasul duglasul nerasul camohasul sevasul opsasul ortocerasul cargabasul landrasul termoceasul
Sus

Rime de gradul 3:

versul supusul sensul scrisul rusul pusul produsul procesul prinsul persul osul opusul mirosul întinsul interesul insul grosul frumosul falsul dansul cursul cuprinsul compusul ascunsul alesul ucisul strânsul răspunsul râsul mersul manuscrisul logosul înțelesul însul succesul folosul dusul discursul concursul ajunsul ursul universul trimisul ticălosul tenisul sul ștersul seriosul plusul întorsul înscrisul impulsul excesul dosul culesul credinciosul contagiosul apusul aprinsul adaosul visul virusul sosul repausul progresul presupusul plânsul parcursul neajunsul interzisul fusul accesul permisul unsul torsul stinsul irisul expresul comisul abcesul zemosul puturosul prisosul încinsul fricosul faciesul consul congresul anusul ambitusul tunsul surplusul sifilisul pulsul mulsul decesul compromisul cocosul abisul cosmosul tifosul storsul recursul paradisul necredinciosul mofturosul minusul invidiosul focosul demersul valsul tuberculosul tarsul sinusul regresul mâncăciosul haosul ghipsul foiosul dresul cancerosul tonusul smulsul prinosul insuccesul indusul ifosul humusul hindusul erosul corpusul adonisul patosul tetanosul pronaosul pelvisul paraclisul naosul mucusul melosul lotusul ipsosul fetusul colosul bălosul abanosul bosul reversul musul metisul fesul cactusul barosul avansul perversul nesul eschimosul crosul consensul cocsul censul cărpănosul canabisul bambusul amniosul terminusul stresul rebusul primusul luesul irmosul ictusul humerusul ficusul detritusul dânsul cumulusul chelbosul campusul bompresul cubitusul turnusul surâsul pubisul proconsul polisul papirusul coccisul ambițiosul aghiosul compresul subînțelesul stratusul păsul narcisul mopsul merinosul leprosul eposul bielorusul balansul albinosul tămâiosul statusul ponosul lupusul lapisul herpesul habitusul cortesul colapsul chiparosul caisul aversul demosul tabesul subscrisul prepusul praxisul notesul necuprinsul eresul cosinusul bicepsul apocalipsul radiusul infectocontagiosul vernisul ulcerosul talusul siemensul motocrosul ibisul favusul etosul dezinteresul clitorisul botgrosul bisericosul argusul albatrosul subprodusul proscrisul propolisul paratifosul icosul grusul ghesul dichisul contradansul axisul zapisul vacsul trombusul timusul talamusul suspansul ripsul limesul lapsusul intradosul interpusul iberisul gnaisul cirusul vitellusul vermisul ultravirusul mausul glacisul clavusul catharsisul bentosul calamusul varusul solidusul purcesul psoriazisul naupliusul lintersul intrusul gavanosul gaussul forcepsul embolusul comicsul asparagusul ulcusul stenosul preferansul gutosul miozotisul rictusul ponivosul plictisul odosul nonsensul nimbusul irbisul ileusul calusul vinarsul stosul pardosul paosul excursul contenciosul tricepsul schepsisul rambursul plusprodusul oficiosul gomosul fucusul artosul angelusul scrofulosul prolapsul paradosul pârâciosul opisul cabanosul altocumulusul vatosul valgusul tractusul microuniversul calamandrosul antivirusul viersul slopsul raptusul pitiriazisul palmaresul metatarsul hipotalamusul fideicomisul extradosul elefantiazisul chiolhănosul blocnotesul altostratusul nadpisul enurezisul molosul jaisul epistaxisul dropsul catihisul histerezisul rahisul proistosul nixisul negusul megalopolisul homunculusul firnisul edelvaisul eczematosul condensul catahrisul bongosul sconcsul ovibosul hidropicosul eritematosul devansul electrotonusul viceconsul trismusul termosul proeresisul pelagrosul nimbostratusul epizeuxisul dropicosul tirsul tarabulusul șpaisul scarlatinosul microporosul calvadosul triceratopsul cuperosul antituberculosul șpisul șnapsul sinopsisul sarosul exitusul comparsul clipsul țuhausul țincvaisul tignafesul semicocsul secretosul sacosul ciclocrosul branchipusul volvulusul semiprodusul babarosul anticancerosul portmanuscrisul planorbisul pemfigusul mesohippusul torticolisul tofusul platfusul onixisul mixovirusul tabsul stratocumulusul ihtiornisul hesperornisul cumulostratusul copsul ancepsul panusul ribovirusul preafrumosul teleconcursul hidramniosul contrasensul warcopsul nistagmusul papusul ortotonusul cumulonimbusul sluisul megacosmosul heterozisul crepsul amofosul cirostratusul cirocumulusul antipsoriazisul macairodusul velicorusul subursul haresul tecsul proeresul federvaisul cumâsul opistotonusul eredosifilisul draifusul telegnozisul neocatharsisul mezonephrosul hocus-pocusul
Sus

Definiții din DEX:

NAS, nasuri, s. n. 1. Parte proeminentă a feței, situată între obraji, frunte și gură, servind ca organ al respirației și al mirosului. ◊ Loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în față, sub ochii cuiva. (În legătură cu verbe ca „a vorbi”, „a cânta” etc.) pe nas = cu timbru nazal. ◊ Expr. A avea nas sau a-și ridica nasul = a îndrăzni, a cuteza. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici. A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios. (Fam.) A-i cădea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat, umilit. (Fam.) Nu-ți cade (sau pică) nasul dacă... = nu ți se întâmplă nimic, nu-ți pierzi demnitatea dacă... Nu-i ajungi (nici) cu prăjina la nas = e foarte încrezut. (A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător. A strâmba din nas = a fi nemulțumit. A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva). A tăia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rușina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reproșa (cuiva ceva) (cu răutate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) muștarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supăra; a se enerva, a se înfuria. A fi cu nasul de ceară = a fi foarte susceptibil. A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat. A se întoarce (de undeva) cu nasul în jos = a se întoarce rușinat. (Fam.) Să-ți fie în nas! = să-ți fie rușine! (Fam.) A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-l privește). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minți. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Fam.) A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente. A-i râde cuiva în nas = a râde cuiva în față, bătându-și joc de el. (Fam.) A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda. (Fam.) A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva). A trânti (sau a închide cuiva) ușa în nas = a) a refuza să primească (pe cineva); b) a pleca supărat de la cineva, închizând ușa cu putere. A se împiedica de nas = avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decât lungul nasului = a fi mărginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) în grabă sau întâmplător. (Fam.) A-și arăta sau a(-și) scoate nasul (la iveală) = a apărea, a se înfățișa. A da nas(ul) cu cineva = a se întâlni cu cineva pe neașteptate (și fără a dori). (A se întâlni) nas în nas (cu cineva) = (a se întâlni) față în față (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e faptă de om vrednic. (Ir.) Îi curge untura (sau grăsimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Fig. Miros dezvoltat, fin; simț de orientare în împrejurări dificile, capacitate de intuire exactă a unei situații. ♦ (Rar) Față, obraz, cap. 2. Proeminență a unei piese, care servește la fixarea piesei într-o anumită poziție sau la ghidarea, ridicarea sau distanțarea unei alte piese. 3. Partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Lat. nasus.

NAȘ1 s. m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ.

NAȘ2, -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș.

NAS ~uri n. 1) Organ al mirosului şi al respiraţiei situat deasupra gurii. ~ acvilin. ~ cârn. ♢ A vorbi pe ~ a vorbi fonfăit. Cu ~ul în jos a) cuprins de ruşine; b) mofluz. A lăsa (sau a pune) ~ul în jos (sau în pământ) a fi cuprins de un sentiment de vinovăţie. A (nu) avea ~ a (nu) îndrăzni. A strâmba din ~ a) a manifesta nemulţumire; b) a face mofturi. A-şi băga (sau a-şi vârî) ~ul în ceva (sau unde nu-i fierbe oala) a se ame-steca nepoftit în treburile altuia. A (nu)-şi cunoaşte (sau a (nu)-şi şti) lungul ~ului a) a (nu)-şi şti locul; b) a (nu) şti măsura. A da ~ în ~ cu cineva a se întâlni faţă în faţă (pe neaşteptate) cu cineva. A duce (sau a purta) pe cineva de ~ a) a amăgi pe cineva; b) a manipula după plac pe cineva. A-i ieşi cuiva (ceva) pe ~ a avea de suferit de pe urma unui folos anterior. A (nu) fi de ~ul cuiva a (nu) fi potrivit, pe măsura cuiva. A fi cu ~ul de ceară a fi foarte sensibil. ~ în ~ faţă în faţă. Sub ~ aproape de tot. De sub ~ din faţa ochilor. 2) Simţ al realităţii înconjurătoare. ♢ ~ subţire simţ ascuţit; spirit subtil. A avea ~ fin a fi perspicace; a avea fler. 3) Proeminenţă pe partea dinainte a unui mecanism sau a unei maşini. ~ul avionului. ~ul corabiei. /<lat. nasus

NAŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) (în ritualul creştin) Persoană care participă la oficierea botezului ţinând pruncul în braţe. ♢ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-şi găsi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. ~aş

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

NAS s. 1. (ANAT.) (înv. şi reg.) nară. 2. (TEHN.) pinten. (~ la o piesă.)

NAŞ s. 1. (reg.) moş, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. v. nun.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.032s