Cuvinte care rimează cu mușcau; rime cu mușcau
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "mușcau":

Sus

Rime de gradul 1:

pușcau împușcau
Sus

Rime de gradul 2:

mișcau pișcau împroșcau crâșcau vâșcau
Sus

Rime de gradul 3:

secau marcau comunicau indicau publicau stricau ridicau cercau jucau explicau mâncau fabricau specificau atacau criticau practicau împiedicau provocau amestecau încercau aruncau modificau aplicau plecau îmbrăcau placau remarcau republicau urcau călcau fermecau încărcau alunecau uscau apucau judecau tocau vindecau culcau identificau aplecau urzicau pacificau predicau implicau verificau picau încurcau justificau întunecau evocau frecau bruscau căscau calificau mânecau bășicau replicau mascau despicau educau mestecau împăcau multiplicau falsificau intensificau încălcau remorcau complicau purificau sacrificau bulbucau clasificau amplificau descărcau forfecau revendicau sufocau riscau clarificau edificau fortificau iscau personificau solidificau puricau invocau dedicau glorificau înecau certificau ofticau spurcau valorificau furnicau îmbucau blocau descurcau ramificau rectificau convocau dezbrăcau semnificau încălecau înduplecau parcau simplificau demascau piersicau spintecau revocau dislocau ferecau adulmecau unificau înfocau debarcau bursucau suflecau intoxicau înțărcau planificau înșfăcau abdicau bifurcau codificau autentificau diversificau defecau excomunicau dereticau escrocau fructificau versificau lunecau cracau șocau adjudecau răspicau mistificau ratificau hurducau clacau petrificau dezghiocau deificau notificau cuminecau zeificau francau ipotecau refecau confiscau îmbarcau mortificau decorticau mumificau zdrumicau descălecau suplicau zincau sanctificau tonificau demarcau tărcau alocau înfulecau exemplificau duplicau diagnosticau dumicau stratificau stocau desecau deblocau dejucau disecau osificau oblicau decalcau calcificau scarificau beatificau sofisticau reeducau bonificau demistificau afurcau dezintoxicau prefabricau extorcau astrucau zaharificau repicau electrificau reduplicau descalificau crucificau mozaicau masticau recalificau durificau nitrificau decodificau alambicau panicau desferecau ofuscau aburcau gratificau pronosticau contraatacau densificau cocsificau întrolocau flancau înspicau gazificau fluidificau cauciucau trucau traficau acidificau rusificau supraîncărcau eradicau saponificau policalificau vitrificau revalorificau cuantificau mursecau degazificau orbecau gelificau defalcau bracau autodemascau termificau inculcau panificau termoficau sfârticau lignificau impurificau derocau detoxificau salificau vinificau contraindicau acetificau detracau înfricau rejudecau reclasificau reunificau demultiplicau decalcificau caustificau deșocau rezinificau zgurificau cornificau mitificau autoeducau țucau îndocau asecau abjudecau rarificau andocau imbricau sumecau bivuacau despiedicau malțificau prognosticau reconvocau complexificau esterificau rezecau denazificau prevaricau translocau autodiagnosticau înfurnicau răzjudecau descălcau bodicecau despintecau
Sus

Rime de gradul 4:

erau constau au beau sau iau stau veneau vreau comandau dau durau scăpau plăteau predau roșeau parau băgau soldau redau reiau păpau preiau trădau săltau minau țipau schițau lătrau târau amărau văitau pârau dedau garau paradau amarau șleau bălțau calau dințau molau rânchezau bleau schiau șutau comândau baubau fulau răzdau mau hau miau tangau bau subrau blau nilgau miorlau splau
Sus

Definiții din DEX:

MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec.

A MUŞCÁ muşc 1. tranz. 1) A apuca cu dinţii strângând (până la durere, rănire, învineţire, rupere etc.). ♢ A-şi ~ mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-şi ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pământul (sau ţărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înţepa producând o senzaţie dureroasă; a mânca; a ciupi; a pişca. M-a ~t un şarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzaţie dureroasă; a pişca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinţii pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înţepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinţii. /Orig. nec.

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

MUŞCÁ vb. 1. (reg.) a încolţi. (L-a ~ un câine.) 2. a înţepa.

MUŞCÁ vb. v. aţâţa, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.105s